Pe străzile înguste ale marelui oraș

Un bărbat și o femeie, eleganți

Merg la braț, fiecare uitându-se

Pe sus, în spate, un pic agitați

O clipă înstrăinându-se unul de altul

 

Pe lângă zidurile groase

Un bărbat cu rucsac greu, glugă

Trece în viteză, ca o insectă

Pe o trotinetă electrică

 

Pe străzile înguste ale marelui oraș

Care se preling pe lângă ziduri vechi de mănăstire

O femeie pe bicicletă trece în palton

Poate tânără, poate bătrână, sigur cu păr scurt

Nu poți să știi, dacă o vezi din spate

Iar o alta, tot pe bicicletă

Trece ușor, fără să pedaleze

Privirile noastre intersectându-se indiferent

 

O altă doamnă, subțire, merge pe jos

Conducând de ghidon

O bicicletă suplă, strălucitoare

Pe care, parcă, a uitat-o

Tot căutând febril

Uitându-se în stânga, dreapta

Aproape stând pe loc

 

La o intersecție de drumuri înguste

Unii merg încolo, alții încoace

Un tânăr în albastru trece lejer

Ascultă muzică, privind hotărât înainte

Ținând neglijent lesa unui câine mic și negru

Care merge precipitat pe picioarele lui subțiri

 

Pe o stradă perpendiculară

Un bărbat matur trece

Cu privirea doar în telefon

În jur doar ziduri și ferestre

Și câte un felinar

 

În dreptul unor vitrine

De magazine de familie

Pe străzile înguste, puțin mai luminate

De beculețe, când se lasă înserarea

Două femei trec

Una ținând de ghidon o bicicletă

Și brusc se opresc

Cea cu bicicleta râzând

Atentă la punctul culminant

Sau poate la o amintire

Pe care o dezvăluie cealaltă

 

Și mai e și un tip

În geacă de piele

Tot pe bicicletă

Duce mâna mai jos

La schimbătorul de viteză

Dar se uită cumva

Și înainte și într-o parte

 

O doamnă virează la dreapta

Pe străzile înguste ale marelui oraș

Are coș în față și e mai matură

Chestia aceasta cu bicicleta

Nu e ceva nou dar îi dă importanță

Fiindcă după atâta timp

Tot nu o stăpânește bine

Nu e chiar de ea

Dar vrea să fie o doamnă activă

 

Un bărbat în cămașă albă și jeanși

Trece grăbit pe străzile înguste

Pe lângă porți metalice mâzgălite

Are puțină burtă

Și își freacă ușor nasturele de la gât

 

Uite și un domn cărunt

Merge lejer, cu plictiseala vârstei

Iar prin roata cu spițe a unei biciclete

Văd o femeie, pe o bicicletă cu roți mai mici

Se uită un pic în sus

E genul care-ți dă impresia

Că e mereu neîncrezătoare

 

Două biciclete stau rezemate de un zid

Legate, una peste cealaltă

Cea cu roți subțiri

Peste cea cu roți mai groase

Cea grea legată cu lanțuri de zid

Iar cea subțire de cea grea

Mai încolo, un băiat

Așteaptă să i se deschidă ușa

Dalele de caldarâm strălucind de ploaie

În lumina lămpilor cu halogen

 

Un tânăr trece încet cu bicicleta

În pantaloni scurți, tricou, teniși

Cu părul strâns într-o coadă scurtă

Ochelari de soare, iar roțile

Una cu spițe, cealaltă cu cadru rigid

Merge ușor prin intersecția de străduțe

Întrebându-se, nehotărât, pe unde să o ia

 

Pe una din străduțele înguste

Un pic curbă, ale marelui oraș

Sub balcoane cu rufe și ghivece

Un băiat stă tolănit într-un fotoliu de birou

Din acela cu rotile, cu mâna la tâmplă

Și se dă înainte și înapoi

Distrat, câțiva centimetri

 

O siluetă neagră de băiat

Se vede la capătul

Străduței umede și întunecate

Încadrată de patrulaterul îngust de lumină

Iar umbra lui tremură ușor în spate

 

Doi oameni trec și mă uit repede

Până nu dispar după ușoara curbă

El cu blugi scurți, ea cu jachetă de jeans

Ea cu pantaloni bufanți, dungați

El cu cămașă albastră cu flori roz

Iar deasupra, din balcoane

Flutură prosoape, cearșafuri și halate colorate

 

Încadrați de o poartă veche din lemn

Cu gratii și balamale de fier, cu ținte

Un domn gras și mai bătrân

Ascultă o femeie tânără

Îmbrăcată neglijent în rochie albă

Care are tendința tot timpul

Să se oprească și să-i povestească de pe loc

Dar domnul cu pălărie de deșert

Încuviințează un pic buimăcit

Și ține pasul constant, destul de grăbit

 

Și din nou se vede o bicicletă

Condusă de un bărbat cu barbă

Și cu cămașă cu mânecă scurtă, colorată vesel

Printre spițele roții altei biciclete

Iar prin roata bicicletei lui

Văd o altă bicicletă

Condusă de un domn

Sau poate de o doamnă, nu știu sigur

Care are o haină de glugă îmblănită

 

O doamnă prea mică

Pentru o bicicletă așa de mare

Pedalează ușor, conștiincios

Sub greutatea rucsacului negru, de piele

Uitându-se la obloanele albastre

Ale unui magazin mic, unde se vinde

Scris cu galben, carne de vacă

 

Pe străzile înguste ale marelui oraș

Unei doamne i se reflectă corpul în apă

În baltă, cu tot cu zidurile ce o înconjoară

Și chiar cu ochelarii din mână, pe care-i șterge

Iar alta, foarte bătrână, cu baston

Ocolește cu greu, corpolentă

Ușa deschisă, din spate, a unui magazin

 

Iar la final, când să plec

De pe străzile înguste ale marelui oraș

Am văzut doi copii

Pe care i-am mai văzut undeva, cândva

Un băiat și o fetiță puțin mai mică

El o ducea de mână, hotărât

Să scape de trecut

Sau poate doar spre magazinul de biciclete

Iar ea privea serios înainte

Doar spre viitor

Având mare încredere în el

Traversau repede spre o destinație anume

El în pantaloni albi și tricou albastru

Ea cu rochiță albă cu buline albastre

Asortați și acum, pentru eternitate

El în cerul albastru

Ea călare pe un alb nor

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor