Iubita mea cu sânii două dune,
Sfârcuri butonate-n două prune
Și buzele-ți în taine aromate
Ce-mi aduceau plăcutele păcate...

 

Când vine câteodată seara,
Sufletul mi-e vânturat precum Sahara
Nisipului ce-l poartă-n amintire
Ca un polen al florii de iubire...

 

În clipele de-amor nesățioase,
Stropite-n împărtășiri zemoase,
Din fructele pomului exotic,
Culese-n ludicul erotic...

 

Într-un sărut prelung, vișină coaptă
Prin care fremăta-i suspin în șoaptă,
Când tremurând nu mai știai de tine,
Înlănțuiți în tandre patimi fine...

 

Azi ești paradoxul purității cu păcatul,
La mine-ai fost iubită, acum la altul...
Îl zăpăcești în dulcea ta prigoană
Nisipindu-l în deșert, Fată Morgană...

(2014)

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor