Când seara plânge pe năframă
şi umbra nopţii se strecoară-n vis,
aprind o lumânare-n palmă
şi vreau să gust un strop de paradis.

Păşind către odaia caldă
presar încet licori de trandafir
pe patul nostru şi în cadă,
unde aştepţi cuminte un zefir.

În cercuri, flacăra difuză
se joacă-n ochii tăi ca două mări,
iar buza, dulce şi confuză,
pluteşte senzuală pe sub nări.

Ridici privirea către stele,
eu te cuprind în braţe de mijloc,
mă farmecă miros de piele,
tresar uşor, apoi simt că iau foc.

Când las iubirea să te scalde,
cu ochii-nchişi şi buzele spre nori
îmi sorbi aroma care arde,
apoi deschizi petala unei flori.

Suntem un tot, ca o ninsoare
şi pieptul tău îmi freamătă în mâini,
mă-nlănţuiesc două picioare,
iar nişte lacrimi curg încet pe sâni.

Urechea ta îmi plânge-n buze,
pe gât îmi lunecă un cald sărut,
piciorul mic îşi cere scuze
şi tremură plăpând ca un recrut.

Spre zori păşim fără sfială,
înlănţuţi din palma unei seri,
trăind o clipă ancestrală
în lumea asta plină de-austeri.

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=pLdKDHn88Zg

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe August 18, 2012 la 7:55pm

...mulțumesc, Elisabeta...

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe August 18, 2012 la 11:12am

Deosebit de frumos!!!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor