Un câine venit
din altă lume,
de departe,
îmi tot lătra prin somn,
chemându-mă pe mine,
de nu puteam să dorm.
Prin smoala nopţii
în tăcere,
de aseară
urlă după mine
cu durere ,
de singurătate,
de întristare
şi îl aud doar eu,
înspăimântat,
cum imi trimite-n depărtare
disperata sa chemare.
După ferestre surde
oamenii cu toţii
dispar în toiul nopţii
răpuşi de oboseală
şi de nepăsare…
Nu ştie nimeni
şi nici eu n-o să ştiu -
de foame...
de sete...
i-o fi urât în lanţ,
de urlă mioritic,
a pustiu…

 

Sărmane câine,
prieten,
de departe,
nu te-aude nimeni…
când sfâşii
noaptea
cu durere,
căci tu păzeşti stăpâna,

care se roagă

netulburată,
în tăcere…

 

Gelu Valciu

Vizualizări: 63

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor