a lăsat cerul să se odihnească o clipă,

pe pământ. Mi-a pus sufletul în braţe

şi grijă să am,

să-l învelesc cu pătura de stele

ce-şi coborau înaltul. Nu era niciun vis.

Era aievea. Fugise cu ele pe colina din zi

când zorii

îmi băteau ferestrele ochilor

să-mi spună

că mă aşteaptă

să termin curăţenia din casa gândului,

să mă primească. Albastru.    

 

31.07.2014, ora 09,07’

Vizualizări: 42

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor