Se spune că Noe a fost morar,

Sub mâna lui dospea sămânța.

Apoi au dospit lemnul și apele.

Chiar și albinele din stupul meu mai îl pomenesc și azi pe Noe,

Cum le-a salvat stârpea,

Cum a dus cu el sămânța tuturor.

 

Viața întotdeauna găsește o cale,

Blestemul e învins mereu.

Știu asta pentru că atunci când merg în pădure,

Văd mii de lighioane adunate în jurul morii,

Ce cântă nu pentru a fi ascultată,

Ci pentru că are mereu un descântec de spus

 celor patru vânturi.

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor