românia mea este pe stradă
la colțul blocului lîngă bara unde
se bat covoarele se bat puștanii
cu pumnii în piept se bate mingea
se speră că mîine se crede că ieri
poziția
palmelor
încordarea
venele furioase
revenind la suprafață
poziția palmelor în primul
rînd
încă un rînd
lanțuri de litere cu spații
revenind la suprafață furioase
românia e dintotdeauna pe stradă
în parc lîngă cișmea o brunetă frumoasă
se gîdilă îi plac florile pentru dumnezeu
gunoaiele dansează în jurul ei românia îi
scuipă semințe pe rochia de pînză topită
românia se plimbă cu mine pe stradă
lîngă pumnul încordat pe sacoșa de rafie
în insignifiantele călătorii pe șapte cărări
în preajma dependenței de lucrurile mici
printre pupeze precupețe călare pe șapte parcări
românia mă ține de mînă pe stradă
clipește
furia îi alunecă rușinos
pe sandalele cu nojițe palmele
capătă tremurul strîmb al disperării
agățate de gulere de fotolii înfipte puternic
am putea să ridicăm monumente
din lanțuri de vene și rînduri furioase
românia fumează pe stradă
fiecare oraș o scrumieră unde
chiștoacele fumegă bezmetic
cu fundul în scrum cu găletușe
lopețele și greble roșii de plastic
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !
Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria