Se lasă frigul, se clatină copacii dezgoliţi
Oamenii se bucură de viaţă,
Iar zi şi noapte oraşul rezistă disperat
Modului de viaţă, plăcerilor fierbinţi deziderate.

Se duce anul, rămân doar amintirile
Rămân dor vise, speranţele pe viitor
Mă face să rezist tentaţiei perfide – 
În sfârşit de toamnă, noiembrie târziu.

Ceaţă – oraşul se pierde în îndepărtări,
Se lăsa noapte – oraşul luminat – mai dă speranţă;
Îmi dă o şansă, dorinţa se face arzătoare; 
Iar mă gândesc la tine fiind însingurat!

Mii dor, sunt însetat să-ţi simt prezenţa -
Să-ţi simt suflarea, să-ţi văd privirea cristalină.
Noiembrie târziu – o fericire în îndeplinire, 
Se aşterne în tomul amintirilor trecute.

 

http://justitiemd.blogspot.com/

 

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor