- Ciudată-i viața, bate din aripă

Ca un ceasornic vechi demult ne-ntors

Ce calcă-mpleticit, de vlagă stors,

Și totul se destramă într-o clipă

De parcă nici n-a fost.

 

Privesc în gol, ce crudă ironie

Să zburzi fără de griji, să prinzi din zbor

Dulceața zilei, noaptea din fuior

Să rupă firul și în agonie

cazi în neant ușor.

 

În insomnii mă scald și caut sensul

Dilemelor ce nu mă lasă-n pat,

Dar gândurile parcă s-au gripat

Și descifrez zbătându-mă nonsensul

Dincolo de păcat.

 

- Pui uneori pe talerele sorții

Prea mult amar, neliniște și dor,

În pântecele nopții mă cobor

Să caut sens, prin sita deas-a morții

Încerc să mă strecor

 

S-așez pe crupa temerilor frâie,

Ferit să fii de nori și de stihii,

Când bântuit de frig și insomnii

Îți leagă timpul lanțuri și-n călcâie

Piroanele sunt vii.

 

Aș vrea să nu te doară niciodată

Nimicul care nu-și găsește rost

În sufletul tânjind dup-adăpost

Departe de iluzia trucată

Că asta-i tot ce-a fost.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor