Lumini în miez de noapte, un frig întunecat,
Frisoanele mă lasă cu gândul iar la tine,
Dorinţa arzătoare să te revăd încă o dată
Să-ţi simt căldura buzelor, să te cuprind din nou.

Căldura sufletească pe care-o dăruieşti
Mă încântă tot mereu, neostenit te vreau aproape.
Trec nopţile când eşti cu mine precum o bucurie,
Iar când tu eşti departe precum o ironie.

Pe străzile pustii suntem doar noi – 
domol mergând; iar gerul de decembrie
ne pişcă de obraji – făcând să ne cuprindem deseori,
Formând un cerc al dragostei eterne.

În nopţile de iarnă tu iarăşi eşti cu mine,
Te am aproape, mă simt înfăptuit,
Cînd razele de lună ne luminează calea,
iar stelele pe cer ne par o taină ascunsă-n depărtare.

Jocul ameţit, zăpada cristalină,
Aerul curat, proaspăt-sănătos
Ne poartă strâns într-o cunună,
Miracolul de iarnă al nopţilor târzii.

 

 

http://justitiemd.blogspot.com/

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor