Nopti pariziene 28 . Cetatea ceramicii din Sèvres

A descrie în cuvinte sărbătoarea, frenezia, explozia de culoare la care am participat duminică 4 septembrie 2016 la vizitarea Muzeului ceramicii din Sèvres este mult prea puţin.

Îmi stăruie  puternic imaginile extraordinare, rămase întipărite pe retină. Luasem metroul M10 de la Mobert Mutualité şi mă deplasasem până la linia M9 pentru a ajunge apoi la Pont de Sèvres. Am traversat podul, privind cu iubire fluviul Sena despre care am scris mult anterior, pentru a coborî apoi spre Muzeu pe partea dreaptă.

 Pavilionul central al acestuia aminteşte de pavilioanele de la Luvru ale lui Visconti- din anul 1852.Cele două frontoane, au legătură prin sculpturile acestora de artele focului: sticla- ceramica- metalul.

Sunt ordonate în jurul medalioanele unor legendari artişti francezi: Luca della Robbia la nord şi Bernard Palissy la sud. Ferestrele muzeului au forma unui arc aplatizat. Sunt mai înalte cele de la faţada pricipală. Faţada secundară reia aceleaşi elemente, dar simplificat, cu o mică rotondă în centru. Cele trei suprafeţe ale clădirii în formă de U încadrează hala cuptoarelor, hala de bază a întreprinderii.

Holul mare de la intrare era ca la Ateneu. Avea o scară de onoare cu acces lateral din ambele părţi. Încă din holul vast, elegant, al muzeului fusesem întâmpinat de o primă expoziţie intitulată:

Manufactura Denbac-gresiile artistice de la Vierzon (1909-1952). Un artist mare, o manufactură  la fel, pot transforma chiar şi o simplă ceramică utilitară în obiect de artă. În anul 1909, René Denert (1872-1897) reuşise acest lucru la Vierzon.

Întreaga localitate este plină de ateliere de gresii şi faianţe. Nu numai porţelanurile ci şi acest tip de materiale apropiate cumva ca suport, au putut căpăta nobleţe în mâinile unor artişti pecum:Jules Ziegler sau Jean Carrières, Georges Hoentschel, Henri de Vallombreuse. Anii de după 1900 cu Art Nouveau şi Art Deco au fost extraordinari.

Ajunsesem apoi să privesc admirativ scara în volte duble, din marmură albă, însoţită de medalioane circulare de jur împrejur. Ea ducea către o primă paltformă de intrare la etajul I al Muzeului.

Scara a fost decorată cu mozaicuri realizate de Luc Olivier Merson-autor a numeroase fresce la Biserica Sacré Cœurdin Montmartre. Pe frontispiciu şi pe lateralele de la intrarea în sala I erau poziţionate numeroase tablouri, dintre cele dăruite muzeului de către regele Ludovic al XVI-lea, mare amator de artă.

Acestea au fost şi subiecte pentru artiştii ceramişti din acea epocă.O statuetă m-a întâmpinat în centrul holului mic, reprezentând o tânără muză îmbrăcată în alb, care ţinea pe cap un coş cu flori din porţelan- flori stilizate cu mare rafinament cum am mai întâlnit  ulterior în încăperile minunate care se deschideau acum .

Într-o cornişă, la urcare, un vas mare ceramic sub formă de amforă fusese  montat pe un soclu de marmură, cu o decupare mare tip medalion acoperit cu o sticlă roşie. Vasul prezenta sute de pliuri cutate orizontal, ca şi cum ar fi existat sute de vase tip scoică, introduse unul în celălalt. Umbra sa se răsfrângea pe soclu, creând privitorului prin oglindire, o imagine ireală, ca şi cum ar fi fost vorba de un alt soclu tronconic, montat peste soclul propriu-zis.

Am parcurs tot etajul I. Am luat la rând:Sala Antichităţilor, apoi Sala Asia, Sala Islamului, Sala Renaşterii, Sala America.

Sala Antichităţilor, prezenta amfore antropomorfe din Cipru şi Grecia,iar  Sala Asia, vaze din Coreea , unele cu dragoni din secolul al XVIII-lea  precum şi  numeroase vaze chinezeşti din secolele X-XII.

În Sala Islamului, am putut admira mai ales farfurii vechi din secolul XVI din Iznik, Turcia, apoi discuri ceramice din Iran din anii 1311-1312 .

La Sala Renaşterii s-au  remarcat ochilor mei : Nicola da Urbino "La Conversation – Conversaţia " din secolul XVI, un flacon de sticlă din Catalonia -Spania provenit din secolul al XVI-lea, altele din Florenţa- Italia, dar şi lucrări vechi precum "Saliere "din Saint Porchaire -Franţa perioada 1540-1560, "Crabe" de Bernard Palissy din anul 1560. Sala America, avea lucrări mai ales din Mexic precum "Jarre"-din secolul al XII-lea.

La etajul I pe lângă vitrine, am observat numeroase mese tip  traverse din lemn masiv pe care erau expuse forme ceramice dintre cele mai ciudate.Unele erau sub forma unor clepsidre ceramice albe, mate, în grupări de câte trei, altele,erau poziţionate chiar dedesubtul meselor. Reprezentau obiecte glazurate în care încercam să descifrez ramurile extinse de vegetaţie.

Vitrinele nu se limitau cum te-ai fi aşteptat doar la produse ceramice. Ele puneau în valoare numeroase obiecte de sticlărie, pe câte patru rânduri.

Însăşi modul în care au fost concepute  aceste vitrine pentru a pune în evidenţă obiectele mi se pare acum extraordinar.

Deasupra, fuseseră expuse vitralii cu scene de epocă, luminate din spate de lumina zilei, poziţionate  toate la ferestrele palatului- muzeu. Între acestea, erau puse   tablouri de epocă în rame aurii.

Pe policioare, obiectele ceramice erau  în prim plan. Extinse cu imaginile din vitralii,acestea parcă reprezentau continuări ale scenelor cuprinse în vitralii.

Fundalurile în faţa cărora au fost aşezate obiectele din diverse timpuri erau şi ele exact pe nuanţele ce se întâlnesc în coloritul acestora, ca şi cum acum ar fi fost pregătite pentru a fi fotografiate.

Fie şi un simplu şemineu nu făcea rabat de la aceasta.Totul era prezentat ca  într-o revărsare a bunului gust. Fundalurile fuseseră concepute contrastant, iar modul în care bătea lumina făcea să poţi să urmăreşti pe peretele alăturat alb, umbra obiectului.

Priveam mesele rotunde de epocă, cu un singur picior, prezentând un medalion central, circular. Aveau rama identică, aurie, dublată de cea albă de porţelan translucid. Apoi urmau cele douăsprezece medalioane mici, înfăţişând scene în relief, cu personaje din cele întâlnite în medalionul central.

Între acestea erau marcate simboluri regale, franjurate cu auriu, apoi două rânduri de margini, aurii din lemn, una cu intarsii, alta o bandă aurie lată de jumătate de decimetru.

Diversitatea, bogăţia formelor, modelelor de decoruri de obiecte văzute aici nu poate fi descrisă.Era un joc subtil între transparentul venit de la obiectele de sticlă, reflectate din toate unghiurile şi obiectele ceramice, multe dintre acestea translucide.

Cele mate,biscuitate, cum se spune în limbajul tehnic, adică neglazurate erau puse şi ele  în valoare, prin diferite procedee de către artiştii care le-au creat.Priveam mai de aproape vazele.Meseriile de sticlar sau  de ceramist nu se dezmint.

Vazele colorate erau franjurate, răsucite, unele cu socluri albastre transparente, cu motive geometrice, altele sub formă de cupe transparente cu mai multe picioare colorate.

Erau combinaţii între modele, unele în care modelul piciorului se continua în elementele din partea superioară a obiectului.Multe dintre ele semănau cu flori bizare. Erau vaze filigranate, evazate, cu tortiţe laterale, cu combinaţii geometrice, în care erau incluse lustere coloidale de cel mai mare rafinament.

Cele mai multe din lustere utilizate erau cu metale preţioase precum aurul şi platina. Alte obiecte aveau formă de tulipe, pocale, amfore simple sau duble.

În sfârşit, la final erau şi obiecte tip Gallé, cu multistraturi sau din categoria cristalurilor. "Cristaleria "cum îi spun francezii, care se situase anterior de celalaltă parte a Senei nu a rezistat de-a lungul timpului.

Unele vase de acum aveau capace ingenioase, cu mâner precum casetele.Glazurile prezente cu emailuri şi hoch emailuri imitau efectele de irizare. Prezentarea unora dintre vazele cu forme ieşite din comun ca forme era  în firide, sau pe suporturi ingenioase, oferind prin jocul de lumini născut privitorului o încântare de combinaţii, chiar şi pentru cele numai din două culori.

Majoritatea farfuriilor de dimensiuni predominant circulare, eliptice, ovoidale, sau poligonale erau expuse pe suporturi sau agăţate, în jocuri geometrice alese iscusit de creatorii de vitrine, plăcute ochiului. Între acestea se situau casetele de porţelan, bibelourile, şemineele în miniatură….

Deosebit de interesante au fost  obiectele ceramice din ceramică neagră:familii de butelii cu corpurile foarte alungite,de diverse înălţimi,apoi baloane, semisfere din care plecau gâturi alungite; altele erau mici coloane ale infinitului, poziţionate în vitrinele dintre stâlpii mari de marmură ai sălii. Unele obiecte aveau forma de ploscă, altele forme tubular- cilindrice.

La ferestrele muzeului erau poziţionate diverse personaje în mărime aproape de cea reală. Un el şi o ea, într-un prim plan al unui peisaj ce se întrevedea splendid prin fereastra muzeului, cu dealuri în fundal şi parcuri cu copaci seculari în apropierea acestora.

Eram impresionat de modul în care au fost concepute şemineurile marmorate cu tablouri florale încrustate cu totul în perete.Stilurile orientale erau prezente în special prin obiecte de porţelan glazurate de culori albastre, dar şi prin culori mai închise, nu numai ale cobaltului ci şi ale nichelului, platinei.

Pagodele  chinezeşti erau suprapuse şi câte opt rânduri din ce în ce mai mici, cu soclul mai înalt de tip trunchi de piramidă patrulateră.Toate încântau ochiul.  Apoi veneau medalioanele cu personaje,cu  motive zoomorfe. Realizarea sculpturală a multora din platouri aducea aminte de spirale care se adâncesc tot mai mult, creând imaginea de galaxie, de adâncime, de pierdere a ta în univers.

Între vitrine, erau prezente paravane albe ceramice neglazurate cu creneluri de cele mai ciudate forme şi mărimi.

Modelele antice de la etajul I m-au mai impresionat prin figurile sculpturale de pe platouri , prin combinaţiile între motivele geometrice şi motivele vechi tip măşti, spiralate, mâini cu degetele desfăcute….

Am urmărit fascinat modele sculpturale reprezentând secvenţe de păduri cu copaci cu ramuri contorsionate de vânt, îmbrăţişate ca într-o horă.

Cizelurile fine ale vaselor tip cupe sau formele ciudate cu reliefuri, erau urmate de forme contorsionate care imitau  lutul, argila.

Unele din obiectele monumentale reprezentau în mărime naturală, personaje, într-o îngemănare totală cu natura, cu vegetaţia.

Cupele ceramice cu motive zoomorfe atrăgeau prin varietatea modelelor decorurilor şi a glazurilor acestora. Picioarele lor erau câte patru. Imitau ghearele unor păsări din vechime, ale acvilei regale.

Scenele picturale, prezentau culori desesbit de vii. Braţele amforelor reprezentau capete ale unor animale precum dragonii.

Buza gurii unora din vase era lată, segmentată în zeci de medalioane. Diverse motive zoomorfe reprezentau lei, poziţionati pe postamente ceramice  şi acestea  sculptate, cu personaje stilizate.

Sculpturile din porţelan alb, în mărime naturală erau cu personaje din mitologie.

Vazele mari de la etajul II mi s-a părut a fi cele mai interesante. Salonul de Onoare este sprijinit pe coloane dorice,  înconjurat de pilaştri.Se mai numeşte şi Sala Tratatului. Se referă la Tratatul semnat în anul 1920 la data de 10 august între Aliaţi şi Imperiul otoman. Se mai numeste şi Sala vazelor mari, realizate începând cu secolul al XIX-lea până în prezent. Vazele mari, de prestigiu, au servit decorării unor palate sau drept cadouri diplomatice.

Urma Sala faianţelor europene. În centrul acesteia se situa vaza Neptun, realizată în anul 1867, de 3, 15 m înălţime, care  cântărea o tonă. Fusese poziţionată aici, din cele citite 1 după anul 2005, în cadrul expoziţiei "De l' immense au minuscule- De la imens la minuscul". Alte vaze aveau formă etruscă, cu rulouri decorate cu măiestrie de pictorul decorator Beranger la anii 1805 şi 1813.Era vorba de "La Coupe des cinq sens- Cupa cu cinci sensuri " şi" Le Vase de la Rennaisance – Vază din Renaştere "create ambele de către Evariste Fragonard, fiul celebrului pictor.

Urma "Le Vase de Nîmes- Vaza din Nimes", realizată în anul 1884. Apropae se situa o Consolă realizată în Manufactura Capodimonte Italia , perioada 1756-1768,apoi veneau  lucrările "Terrine"- Manufactura din Sceaux, Franţa 1755, "Rafraichissoir - Răcitor"Nevers, perioada 1680-1685, " Paire tulipières- Pereche de suporturi de flori" - Delft, Olanda, 1720, "Aiguiere- Vază pântecoasă cu o ansă, montată pe sol–Rouen -Franţa , anul 1730.

Sala Porţelanurilor europene cu lucrări precum:" Pelican",Manufactura din Meissen Germania, anul1730, "L amitié au cœur- Prietenia din inimă"- Manufactura din Sèvres, anul 1755, "Jatte Teton", Manufactura din Sèvres, anul 1788, "Serviciu" – pentru Împărăteasa Ecaterina II-a a Rusiei, Manufactura din Sèvres, perioada 1778-1779, " La Villerge aux œillets- Fecioara cu coroană " după Rafael, Manufactura din Sèvres, anul 1817, "Zarph", idem anul  1861,de Pierre Soulages, "Vază", Sèvres, perioada 2000-2008, de François – Xavier Lalane," Bar aux autruches-Bar cu struţi" , Sèvres, anul 1966 .

Decorurile pentru vazele ceramice semănau unele cu cele de la galleuri prin motive vegetale- de exemplu cu ciulini, cu opalizări punctiforme.

Alte modele de decoruri  erau cele pentru mesele masive cu un singur picior precum  stelele cu zece colţuri, cu triunghiuri combinate cu cercuri.

În Sala Porţelanurilor Europene, o vază mare atribuită pictorului Jean Baptiste Etienne Genest,era realizată din porţelan moale, pe tonuri de verde,cu medalioane tip Ludovic al XV-lea, cu  subiecte -trofeele militare. Montura sa era în bronz aurit.Fusese realizată în apropierea anului 1771, tot la mManufactura din Sèvres.

 Ceea ce m-a frapat aici nu numai prin dimensiuni, dar mai ales prin aspectul modern au fost lucrările lui Etore Sottsass (1917-2007) aduse de la o expoziţie din Marseille a Centrului internaţional de cercetări în domeniul sticlei şi artelor plastice, realizate în anul 2004. Erau combinaţii între porţelan, sticlă şi elemente textile. Am descoperit apoi unul dintre autorii celebri de sculpturi la Sêvres: Jean René Gauguin (1881-1961).

Am admirat un Sărut ce aduce aminte de Rodin, o combinaţiie între sticlă şi ceramică, apoi un curcan în mărime naturală, pe tonuri de mov,diverse scene marine, lucrări cu scene mitologice. Citez din prezentare :

"Jean René Gauguin este  un danez cu rezidenţă în Franţa,  fiu al  pictorului Paul Gauguin şi al soţiei sale daneza Mette Gad.

S-a format artistic pentru sculpturile în lemn, şi în bronz începând cu anul 1910. Ne propune o artă a mişcării, a alungirii formelor. Începând cu anul 1918, s-a îndreptat către ceramică. S-a pregătit din anul 1921în vestitele ateliere din Gmunden -Austria.Apoi din anul 1923 în cele din celebra manufactură daneză Bing and Grondhal. Acolo a lucrat până la sfarsitul veitii sale. Această manufactură daneză a fost fondată în anul 1853 şi  este specializată pe vesela de masă, decorată cu flori pictate manual. Bing and Grondhal a acordat o mare libertate de expresie pictorilor ei şi a prezentat numeroase lucrări la Expoziţia artelor decorative de la Parîs din anul 1925.

Remarcat de către cei de la Sevres, sculptorul Gaugin a fost invitat să lucreze în atelierele de aici în anii 1926-27, în timp ce Maurice Gensoli diectorul Atelierului de faianţă din Sèvres, s-a dus să viziteze atelierele de la Bing and Grondhal. J R Gauguin a descoperit la Sèvres faianţele colorate şi a creat scene mitologice de o policromie şi o vivacitate extraordinară. Multe dintre operele sale au rămas la Sèvres, provenind  din perioada când a lucrat aici , pe baza acordului reciproc între cele două manufacturi. "

Un loc aparte la Sèvres l-au avut obiectele mozaicate de mari dimensiuni precum  cupe cu capac, care  imitau modele marine. Am admirat  apoi  special -bijuteriile.

Erau multe panouri cu coliere, pandantive, lanţuri, combinaţii metal-ceramică, multe imitând coralii, modele marine.

Recursul artistului la gama emailurilor şi hoch emailurilor de înaltă temperatură, aplicate pe pastă de porţelan dur, i-au permis acestuia să realizeze toate nuanţele posibile până la cea a cerului cu nori schimbători.Această varietate de nuanţe a determinat specificul colaborării sale cu cei de la Sèvres; predominanţa a fost către nuanţele de verde deschis, în combinaţie cu bronzuri, cu brunuri, cu o gamă largă de albastruri, uneori sumbre precum noaptea.

O altă paletă de culori utilizată la Sèvres a fost cea numită la temperatură scăzută , întâlnită în cazul colierelor emblematice sau la broşe, în rozul Pompadur, albastrul Lapis, până la faimosul albastru celest creat de Ludovic al XV-lea.Un degradeu subtil de griuri, forţa importantă a liniei, a grafismului, a negrului mat sau strălucitor, a emailurilor albe , au constituit prilejuri de veritabile ode ale culorii.

Fiecare bijuterie realizată în atelierele manufacturii de la Sèvres este un unicat.

Creatoarea Annabelle Huart, pentru că despre aceasta este vorba, a realizat în anul 2013 o carte explicative la ceea ce creează pe care am luat-o şi eu.

Imaginile poetice ale obiectelor artistei au fost însoţite de fotografii şi colaje, desene, schiţe, interpretări ale culorilor, secţiuni în bijuterii, contraste între negru şi alb, supraexpuneri la lumină.Creaţiile sale par a pluti undeva în eter, sau în apă, precum organismele sale sub marine. Citez din cartea citită: "Artista, născută în anul 1952, a practicat, fotografia, sculptura şi desenul. Începând cu anul 1991 a venit să lucreze la Paris. A creat piese -bijuterii pentru Chanel, în anul 2000 şi pentru Yohji Yamamoto în anul 2007. Graţie acesteia, prima colecţie de bijuterii de la Sèvres a devenit o realitate. A creat aproape trei sute de bijuterii sculpturale. În anul 1996, a iniţiat o colaborare de lungă durată cu manufactura din Sèvres. A conceput întâi decorul seviciului de masă Atlantida. Apoi a propus un nou tip de decor pentru celebra formă de ceaşcă cu subcupă a arhitectului-designer Emile Jacques Ruhlmann.Bijuteriile ei au fost lucrate toate în perioada 2008-2011. Crearea acestora a fost şi rezultatul unor serii de fotografieri realizate în promenadele sale pe ţărmul mării, în insulele Batz, Elba, sau Martinica.Regăsim la această artistă ca subiecte cele florale, algele, cochiliajele, sau evocarea himerică a sirenelor. Aceste forme descriu peisaje imaginare. Au fost create pentru reprezentare peste 7O de mulaje. Realizarea acestor bijuterii constituie veritabile microsculpturi în porţelan sau metal. Emailurile utilizate au fost de mai multe tipuri- şi la temperaturi joase şi la temperaturi înalte. Asamblarea pieselor s-a făcut cu lanţuri de aur, de argint."

Ceasurile, mesele sculptate au fost alte obiecte deosebit de apreciate de mine la acest muzeu. Statuetele mici erau expuse grupat în vitrine lungi, apoi busturile de oameni celebri. Vitraliile miniaturi pe sticlă continuau, expuse câte patru pe o fereastră, cu scene de epocă…..

Bibliografie

1.  Nicole Blondel, " La Cité de la ceramique" á Sèvres , Editions du patrimoine, Centre des Monuments Nationaux, 2016.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor