Aflându-mă la ceas de mirare și minut de minunare mi s-a prefigurat o nouă caracteristică a libertății în sensul datului Majestății Sale, dat - obiect de studiu al cosmogoniei, un văr autoproclamat, bineînțeles forțat, al teologiei. Pentru că vorba lungă este uitarea ideii și nicidecum sărăcia omului, trec rapid la acea nouă caracteristică a libertății. Puterea umană, a minții umane de a tranșa infinitul în fâșii finite. Această putere rezidă în capacitatea noastră de a debita paradoxuri. Și acum.., din moment ce paradoxul rezultă din libertatea acordată nouă și știind că libertatea este pruncul iubirii.., paradoxul este iubire. Atât ne-a iubit Dumnezeu că ne-a dat ochi, lumină decelatoare a paradoxului. Și - a sfâșiat de asemenea infinitul în fâșii finite. Dumnezeu s-a finit în Iisus Hristos. Este un paradox, iar cu toate astea umanitatea L-a palpat nu doar văzut.
Dar.., ca și cum n-ar fi fost destul, Dumnezeu mi-a mai băgat iubirea direct sub nas știind El foarte bine ce hram port: portul hramului, că e slab ca o haină peticită. În fine..., mi-a băgat sub nas fractalul. Și surprinzătoarea curbă Koch tocmai ca să-mi dau eu seama mai bine ce putere am ca om, ca seamăn al celorlalți. Ca văzător de paradox, ca direct beneficiar al iubirii. Poi cum să fie altfel când pe pământul ăsta există o lungime infinită care cuprinde un spațiu finit?!
Dezamorsarea cognitivă ne va îndepărta de ideea de paradox. Vom scăpa de prejudecata împachetată frumos și intitulată meta-cale, meta-opinie, meta-convingere - alt mod de a denumi paradoxul.
Nu există paradox. Există doar sistem de gândire analitică și raționament logic incomplet și inconsistent. Nu e de mirare că ne înșelăm chibzuind asupra imaterialului cu ajutorul substanței, materialității.
Cădem, de asemenea, în gafă tehnică de-un comic reușit evaluând biserica prin mecanisme politice și invers. Din același motiv împărțim adevărul în două: cel absolut și cel judiciar.
Intuiția are șanse de calificare ca alee de mijloc.
Nu este paradox. Nu experimentăm paradox niciodată. Este doar un crud efect al întreruperii alimentării cu Apă. Este doar un efect al deltei secătuite pe care am ajuns să o trăim.

Vizualizări: 135

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Contact Cultural pe Martie 24, 2020 la 6:37pm

Domnule Boris, chiar mi-ați amintit de Matuska!

M-am bucurat foarte tare pentru că m-am apucat de căutat și am găsit-o la casa bunicii mele.

Deci..., minune, am o Matroska.

Comentariu publicat de Alexandru Boris Cosciug pe Martie 23, 2020 la 11:07pm

mi-a băgat sub nas fractalul. Și surprinzătoarea curbă Koch” (din articol)

Armonii%20matematice%20in%20natura.doc

Redau mai jos câteva pasaje despre fractali, extrase din articolul ataşat scris de fostul meu professor de matematică din liceu şi diriginte, Eduard Minasian:

“Foarte recent, în 1999, expertul francez în telecomunicaţii, Midhat Gazalé, scrie în cartea sa “Gnomon, de la faraoni la fractali”: “s-a spus că istoricul grec Herodot a aflat de la preoţii egipteni că aria pătratului bazei “Marii Piramide” este egal cu aria feţei laterale triunghiulare.” Această afirmaţie echivalează în a spune că “Marea Piramidă” a fost proiectată în aşa fel încât raportul dintre înălţimea feţei sale triunghiu-lare şi jumătatea laturii bazei să fie egal cu “secţiunea de aur”. În realitate b/a are o abatere de 0,1%.” (din articolul anexat – pg. 4) …”FRACTALII: Unele obiecte, precum păpuşile ruseşti “Matuşka”, care pot intra una în alta, sunt cunoscute drept fractali. Numele de fractal (de la latinescul fractus = frânt, fracturat) a fost creat de matematicianul polono-franco-american Benoit Mandelbrot. Primul lucru pe care l-a înţeles Mandelbrot a fost importanţa autosimilarităţii, adică faptul că multe forme naturale prezintă şiruri infinite de modele care se repetă în interiorul motivelor acestor forme, la multe scări. Cochilia melcului Nautilus prezintă această proprietate superbă. Dacă luăm în mână un fragment de rocă, vom putea imagina construcţia unui întreg munte… Fulgul de zăpadă, studiat de matematiciana suedeză Helga von Koch (1870 – 1924) constituie un demn exemplu de fractali. Să începem cu un triunghi echilateral cu latura de o unitate de măsură.” (din articolul anexat – pg. 12)

 

Comentariu publicat de Contact Cultural pe Martie 22, 2020 la 10:48pm

Soția dvs poate doar vă tachinează sigur din iubire.

Suntem acum izolați. Pe lângă munca de acasă cqre din fericire e foarte multă, ne gândim, ne sfătuim, ne organizăm și totul e super. Așa că, păpăm text, idee, orice comestibil.

Comentariu publicat de Contact Cultural pe Martie 22, 2020 la 8:38pm

Mai pe direct, vă rog, domnule Riti. 

Sub rezerva că vă apreciez maxim! 

Comentariu publicat de riti pe Martie 22, 2020 la 4:13pm

Paradoxal sau nu, aproape de fiecare dată când încerc să mă apropii într-o oarecare măsură de esența solilocviilor dvs, am vaga impresie că, din contră, mai mult mă îndepătez.

Ceea ce mi se pare straniu, este faptul că mă-ncearcă, în permanență, senzația unui ubicuitați necontrolabile, a unei multitudini de semne de întrebare care mă derutează constant.

Încercând o introspecție de genul diagramelor venn/euler, ajung, de fiecare dată, în imposibilitatea fixării termenilor comuni ai expozeului, a corelarilor care stau la baza sistemului dvs formal, a criteriilor raționamentelor dvs și converg mereu spre imaginea unui adevărat "ghem koch" ale cărui nenumărate și impetuoase terminații nu mai prididesc să le apuc...

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor