Îmi era teamă
să nu dilat prea mult
pântecul acelei duminici
( 5 februarie )
cu lehamitea
de a deveni salahor
pe șantierul morții.
Aș fi țâșnit ca un urlet
de sânge imponderabil
dintre durerile glaciale
grăbite
să-mi sugrume numele jucându-se
de-a nehotărârea
pe buzele îngâdurate ale mamei.
Afară aerul se prefăcuse
în haos scărpinându-se
pe șira spinării
cu degete de zăpadă neagră.
Veniseră niște zori
să-mi arate drumul pe care urma
să-l inițiez
în arta de a supraviețui
suspinelor luminii înșelate
de noroiul
din surâsul existenței.

Vizualizări: 79

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor