Norii se-aşază pe frunte

Compacţi şi reci.

Am îmbătrînit instantaneu.

Sprîncenele uneltesc cu genele

şi albesc.

Mi-e frig.

Aprind un mic foc lăuntric

Şi îmi aduc trupul mai aproape.

Un pescăruş mă priveşte

de nicăieri, semn că

şi apa mă-nsoţeşte.

Mi-e atît de frig

încît mi-aş face o plapumă

din norul acela gigant

în burta căruia 

mi-aş aşeza somnul

trupul, gîndul şi visul

Să se-ncălzească împreună

Amuşinînd.

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de LIVIA DIMULESCU pe Iulie 7, 2012 la 11:15pm

multumesc..esti prea generoasa..in poezie sunt vesnic incepatoare, usor vetusta

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Martie 31, 2012 la 6:36pm

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor