Gând străin

 

Nu pot scrie pe umbra ta cu lacrimi,

poate locuim într-o clepsidră,

poate ne vom regăsi într-o stâncă pe o planetă străină...

 

Nu pot scrie pe umbra ta cu sânge,

uneori simt că nu exist, dar această iluzie îmi dă consistenţă,

îmi pipăi umărul, fruntea,

e şi o rană undeva, un boson străin m-a străbătut ca o săgeată,

cuvintele mă definesc treptat, norul vorbelor spuse şi nespuse,

dar existând în sine dureros de real...

 

Nu mă urî, nu mă blestema,

strig către aproapele meu atât de fără de trup,

nu vezi că plutesc într-o altă advecţie...

Constantin Stancu

Vizualizări: 41

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor