Cuvântul poate fi reprezentat ca un punct într-un spațiu cu n-dimensiuni conceptuale.

Produsul dintre mai multe valori sau confluența valorilor dă o funcție care ghidează lumea. Dau exemplul cu cei trei i : integritate, independență, imparțialitate.

Confluența lor, adică produsul dintre ele, înmulțirea lor ne oferă un rezultat cunoscut sub numele, titulatura, funcția de magistrat. Structural vorbind, când cei trei sunt valori și când sunt cuvinte? Când vorbim de fond și de formă. Sunt acestea două etaje individuale, separate ale structurii? Nu. Fondul este esența formei sau esențele formei. Ajungem astfel la început, închidem cercul și spunem că esențele sunt de fapt dimensiunile conceptuale ale punctului de tip cuvânt.

Ca să fiu și mai concis și clar, asimilez toată șandramaua ideatică unui sistem de ecuații cu trei necunoscute. Înseamnă că aflăm ce cantitate (de oameni, să zicem) aderă la o anumită valoare. În modul ăsta simplist ne definim, ne alegem sau ne definește cuvântul folosit, ales, ca de exemplu: președinte, senator, deputat, prim-ministru, ministru, magistrat, mamă, tată, profesor, învățător, etc.

Mă rog..,

Totuși, mă gândesc la câteva proiecții ale câtorva cuvinte remarcabile, cum ar fi: moralitate, libertate, convingere, credință, om, etc. Coordonatele (prin proiecție) ↓

  • moralitate: cetățean(valoare socială), om(sacralitate), integritate(fizică și psihică)
  • libertate: curaj, responsabilitate, limită
  • convingere: argument, dovadă, veridicitate
  • credință: putere, dragoste, chibzuință
  • om: eu, tu, el/ea

Mă rog..,

Parlamentarul X, adică un alt discurs la tribună? Nu. El e tot pe insula pustie și nu are telefon, nici internet. O fi domnul Stăun? Nu cred. Dar oricum.., fie cine o fi.., un lucru e cert: soluția pentru responsabilizarea omului nu este sancțiunea. Clar că nu. Soluția este o petrecere, un fel de petrecere, de dineu la care să invităm omul și omul pentru a le face cunoștință. Stai cu tine însuți la un păhărel și discuți, discuți până te cunoști, devii amic, partener, prieten, șef, subaltern…nici nu are importanță ce; importantă e relația cu apogeul divin – om. Întoarcerea. La Perfecțiune reală sau ideală. Religare. După petrecere, și de te înhață o mahmureală, măcar știi să pui pe foc toate codurile cu sancțiuni. Nu-ți mai trebuie.

Când ești mare ai o jenă, jena de a fi fost mic.

Doamne ferește! De eram fără păcate nu ne-am fi uns gâtlejurile cu mierea mântuirii. N-am fi cunoscut-o. Ne-am cunoaște doar limba insipidă. Dar, odată ce ne centrăm pe noi înșine, de fapt centrăm un fel de sistem planetar; orbita vieții care gravitează în jurul omului care își trasează orbita de mișcare în jurul credinței care se rotește în jurul cunoașterii a cărei pivot central este adevărul. În mod vădit viața este satelitul adevărului. Catehetic vorbind, Isus Hristos este Calea satelitului, însuși Adevărul central și satelitul în sine reprezentat de Viață.

Unde apar simțurile, cele cinci simțuri? Nicăieri. Ele sunt doar ipoteza naturii simple, cea fără de noi, fără legea morală din noi, doar cea cu simțurile noastre. Natura nu are moralitate. Morala nu este agregat în fundația ei. Altfel nu-mi explic de ce apele, noroaiele, zăpada și focul înghit viermele și omul deopotrivă.

Închei cu un deci. Deci, evident că natura nu știe de morala-agregat uman din moment ce habar n-are că Dumnezeu își pune încrederea deplină în om, mult mai mult decât omul în El. Despre gâze, insecte și alte orătanii nici nu are rost să mai vorbim.

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor