ÎNSEMN DE GRAŢIE
Gheorghe T. APETROAE

Zeii tăi gem în chinul marilor simţiri,
încolţindu-și razele sub pleoape
din parenchimul inimii cerului... -
flăcări în cinabrul stâncilor albe-
și şoaptele zăpezii printre măslini:
magnetice, cuvintele lui Orion...!

Din îmbrățișările prelungi cu stelele
păstorite de tine pe lunci,
adevărul a încolțit și a răsărit
din olimpicele stânci
pline de o adâncă
neegală memorie...!
Îndurerați de neînţelegerea iubirii tale
cu cerul, de atunci,
zeii îți poartă speranțele obosite
în doliu, negre sau în prasen,
pe brațele lor astrofiilii…!

Eşti curtat de stafii, iar îngerii tăi,
revoltați, au răgușit
în gornirile false de slavă...!
Spre perfecţiune,
exerseazi troparul reunirii cerului,
în ei, cu calvarul vrerii tale
din tot ultimul curcubeu...!

Însetat de tot alt adevăr din neadevăr
îți sorbi, din acelaș pocal zeiesc,
neliniștea nostalgiei reîntoarcerii
la zăpezile copilăriei ...! (G.Ap.,3).
1993

Vizualizări: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor