Întâiul răsărit 

 Bucureşti, 9 martie 1990

 

E dimineaţa întâiului răsărit.

Privesc fascinat, e atât de minunat!

Măreaţă zi a libertăţii.

Cu tine a venit zâna dreptăţii.

 

Ea a venit, e-adevărat

Cu atâtea jertfe plătite cu sânge

De român nevinovat.

Cu suflet de om condamnat

Să fie martir al poporului abandonat.

 

Privesc şi nu mă dumiresc.

Soarele a răsărit de la… vest la est.

Un banal răsărit

Dar cu el şi libertatea a sosit.

E tot ce îmi doresc.

 

Româníi-aşi ai răbdării,

Atât de mult au aşteptat-sălbatic.

Până când a dat pe-afară apa disperării

Din paharul plin cu venin, fiere şi amar.

E ziua înfierării regimului dogmatic.

 

Cândva soarele a fost avar şi egoist.

A stat atâta timp ascuns

În norii negri ai robiei,

Dar, iată-l răsărind acum, onest

În zorii albi ai veşniciei.

 

Zori ai libertăţii, ai păcii sufleteşti

Colosal de infinit răsărit.

De-abia acum s-a înfăptuit?

După...două mii de ani,

În sfârşit suntem liberi?

Nu mai avem duşmani?

 

Lungă a mai fost noaptea ce-a trecut,

E ultima noapte de groază?

Şi câte mii de inimi au tăcut…

Furtuna sau tumultul mării

Mi s-au părut mici fiţe ale naturii,

Ce se pierd timide, timorate,

În faţa uraganului pentru libertate.

 

E dimineaţa întâiului răsărit.

Un răsărit atât de neaşteptat

De sus a fost oare binecuvântat ?

Un răsărit atât de dorit,

Un uragan de libertate, care ne va duce

Undeva, departe…

Sau ne va îngropa în şoapte

De democraţie, adevăr şi dreptate…

Cândva va scrie într-o carte.

Dacă acest popor a avut parte

De-o schimbare, fără moarte.

Aş vrea ca soarele să nu mai apună niciodată.

Iar acest neam să nu mai cadă

În păcatul răbdării, al necinstei, nepăsării.

Pentru generaţiile ce vor veni.

 

E dimineaţa întâiului răsărit

Şi parcă dintr-un vis urât

Eu m-am trezit.

Vizualizări: 39

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Mocanu Maria pe Iunie 26, 2012 la 8:08pm

ai dreptate...si eu  eram in Timisoara in acea perioada....despre ce s-a intamplat atunci se pot spune multe dar mai putine se pot confirma ca fiind adevaruri...eram tanara atunci...dar parca a fost azi.....mi-au ramas in minte imagini,voci.... cu siguranta nu asta e democratia pe care o doream atunci.

Comentariu publicat de Constantin Vizonie pe Iunie 26, 2012 la 4:36pm

Aveam 22 de ani şi...iată că după 22 ( cine a tras în noi?) tot pe acolo sunt. Când mă gândesc că mulţi şi-au cumpărat certificate de revoluţionar ca să aibă privilegii nemeritate, mai că-mi pare rău de primul răsărit de libertate. Din păcate, am fost amăgiţi de-o falsă libertate ( lupul îşi schimbase doar părul…). Drumul pe care a luat-o societatea noastră a fost foarte întortocheat ( de cei care au avut interesul). Acum suntem tot pe drumul tranziţiei spre idealurile revoluţiei. Rămâne doar amintirea acelei euforii.

Comentariu publicat de Mocanu Maria pe Iunie 26, 2012 la 11:32am

  Ai fost acolo?acolo de unde a rasarit soarele dreptatii in 1989?A fost ,intr-adevar ,.un rasarit atat de dorit,, de toate inimile,,chiar daca multe inimi au tacut......Dorinta ta este si dorinta noastra  ,,As vrea ca soarele sa nu mai apuna niciodata.....,,

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor