CU BUZE ARSE

 

A venit pe pământ, a păşit pe ape,

a plâns fără să se ascundă,

a vorbit privind în ochii oamenilor cu dragoste şi

le-a zis adevărul, aşa, simplu, ca un salut, l-a repetat cu blândeţe,

a preschimbat apa în vin şi moartea în viaţă,

a vindecat de boli şi de neiubire,

a învăţat învăţătorii să spună adevărul,

împotriva insomniilor şi obsesiilor lor mov,

a mâncat cu mâinile sale pâinea săracului, pâinea cea de toate zilele, cu gust de eternitate...

A tăcut,

a lăsat pauze între o zi şi alta pentru ca acolo,

între un netimp şi altul, să pună misterul sării sau a unui pahar cu apă.

A trăit o săptămână unică pe pământ,

ne-a îndemnat să dăm cezarului ce este a lui,

să nu avem datorii către Bunul Dumnezeu

aşa cum avem către cămătari sau bancheri,

ori către FMI sau federaţie…

Nu ştiu cum a zărit o văduvă săracă umbrind trezoreria cărturarilor,

aerul era de aur sau poate frunza era de aur,

fructele nu se inventaseră acolo…

 

          

Nu am putut întoarce duios privirea după cel ce vorbise în piaţa centrală,

o piatră imponderabilă plutea între Gabbata şi măslinii de foc ai lumii,

am auzit barbarii rugându-se cu buze arse…

 

 

Constantin Stancu

Vizualizări: 33

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor