Într-o seară sfătoasă de vară, trecea singură,
oraşul se înflăcăra rupt din verdele zilei,
cântecele îmbătrânite la ferestre, au plecat.
Izolată de curtea casei şura cu fân abia adus,
în podul ei am păcălit fata zglobie,
să odihnim în mirosul proaspăt şi copt
fără să lipsească prea mult de acasă.
Întunericul îi destrăma emoţia de pe sâni
şi săruturile sfârşeau între plăcere şi extaz,
în pomii din jur, în părul ei cu flori
aerul aluneca-n tăcerea târzie a gândurilor
cu gustul plăcerii închis în trup.
Străduţa aproape se ondula printre case
şi ne aştepta cu promisiuni şi destăinuiri,
E o boare celestă în calea noastră,
lunatice sclipiri înlocuiau lipsa de culoare
şi poate teama de neîmpliniri ne grăbea
până amurgul nu îmbracă haina nopţii
să ne pierdem în timp.

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor