uite o fantezie cu un râu care curgea de o sută de ani,
izvora din mine şi se vărsa firesc în mare.
iar marea erai tu. când:

am început să ne rupem nasturii cu dinţii,
să ne dezbrăcăm gâfâind, să ne mângâiem
fără să ne folosim mâinile.
eu foloseam ploaia să-ţi mai cobor puţin bluza.

(tu doar te uitai şi toate hainele cădeau, astfel că
hainele mele n-au reprezentat niciodat-o problemă.)

aşa - de o sută de ani necontenit,
ne rostogoleam pe aceleaşi pietre prin ploaie,
şi în fanteziile mele şi chiar şi în realitate,
o dată căzând pe tine, o dată pe mine şi tot aşa.
apoi le urcam - uzi de ploaia pe care
sfârşeai prin a o strânge în pumni.

aici, în acestă depresiune a lui Michael Ende
nu găseai decât o singură noapte de dragoste,
lungă, care curgea necontenit prin lucruri
de o sută de ani, o singură noapte de dragoste care
se repeta la infinit
şi în care te legam cu mâinile la spate,
te îngenuncheam în faţa plutonului alcătuit din soldaţi,
cu faţa la zid, soldaţi dezbrăcaţi,
soldaţi cu aceleaşi trăsături ca şi mine,
cu puştocile-n mâini, aşteptând doar să te 'puşte,
doar să te 'puşte.

Vizualizări: 39

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Maria Vo pe Iunie 6, 2012 la 6:39pm

  Cautare - obsesie - fantezie, rau care curge in marea care este EA, mereu eterna ea...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor