simţi cum îţi tremură scheletul când dormi
cu fiecare minut eşti tot mai aproape de prăpastie
erai doar tu şi nu vedea nimeni că
mergi pe bârnele vieţii ca un copil autist care-şi loveşte mâinile de pereţi
e un gol sub picioare care-ţi pulsează în călcâie
tălpile lăsau urme în întuneric
se scuturau norii de ploaie când păşeai apăsat
mirosea a tămâie, iar gâtul îţi era uscat ca o stafidă
aveai gura cusută cu aţă şi începeai să te deşiri ca un material vechi

nu deschide ochii. e târziu

să ştii că tu,
tu eşti urât când dormi

Vizualizări: 182

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ghica Angela pe Iunie 23, 2014 la 8:32am

Minunat!

Comentariu publicat de Benoni Todica pe Iunie 22, 2014 la 3:01am

Superb!

Comentariu publicat de Alexandru Potcoava pe Mai 23, 2009 la 2:34pm
imi place foarte mult felul în care reușești să construiești imagini pregnante într-un episod poetic bine articulat. te prinde bine antilirismul din final. una peste alta, o poezie cu accente gotice, cum rar am citit.
te invit pe 31 mai la street delivery, eveniment al librăriei cărturești care va avea oc pe strada mercy, lângă piața unirii. de la ora 17 vom susține acolo un performance poetic, dan coman, răzvan țupa, eu și încă vreo doi douămiiști. te aștept!
Comentariu publicat de florin dochia pe Aprilie 27, 2009 la 10:39am
"tălpile lăsau urme în întuneric"
şi umbrele urcau înspre ochi îmbrăcându-l
ca o cămaşă murdară.
se auzea de departe salutul aşteptat:
- bine aţi venit în coşmarul meu!
paşii erau din ce în ce mai mici şi mai siguri
înapoi şi înainte nimeni
numai tăcerea îşi rostea povestea de totdeauna
care înpepe cu: n-a fost niciodată!
şi se termină cu: nu va fi nicicând!
numai tăcerea ne mai aminteşte că
"tălpile lăsau urme în întuneric"
Comentariu publicat de Carmen pe Aprilie 25, 2009 la 8:27am
SAludos y gracias por compartir
Comentariu publicat de Carolina D pe Aprilie 25, 2009 la 3:43am
Nu este tirziu niciodata sa vezi frumos in urit;
mi-amintesc de serile primaverii tirzii cind nimeni nu vroia sa doarm;
mi-e dor sa scriu, sa scriu orice, numai sa-mi las glasul auzit in vazduh...
cine mai are timp sa doarma...

pentru un timp lung, dintr-odata mie dor de casa, de copilarie
si de apusurile de soare care erau inspiratie
mi-e dor de viata pe care o avem cind eram mic...(a)

Primavara desparte-te de mine
si lasa-ma sa fug in parfumul ametitor de soare si frumusete...
Comentariu publicat de bar tasuca pe Aprilie 24, 2009 la 11:50pm
Este, nu este?
Poate sa fie.
Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Aprilie 24, 2009 la 5:32pm
mi-e rau cand tin ochii inchisi la margine de prapastie. Astept cuminte apusul si fredonez un cantecel fara cuvinte. Isi fac ciorile cuib in palaria mea cea sparta.. Apoi dorm ca sa devin frumos..

Jan Saudek- Torso

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor