Nu mă arunca… în vâltoarea poemelor

[valentina]

Zideşte-mă
în adâncul creaţiei Tale
nu mă lăsa privirii – iluzorie pată…
trupu-mi fragil va fi mărturia grăitoare
a păcatului
şi a trecerii invincibile spre ţintirim…

Lasă-mă
ne-făcutului
ne-lumescului
să rătăcesc – lumină molatică
prin grădinile Tale
neviciate de gând…


În nopţile
începutului de lume –
tăcerile,
ce nu-şi cunosc rostirea, tânguirea,
să-mi fie pavăză şi aşternut…

Nu vreau
să ridic din cuvinte... altare păgâne
unde lacrima încătuşată
va fi un pumnal
strecurat în provocarea căutărilor
sterile…

Nu mă arunca
în vâltoarea poemelor
ce-aşteaptă să-mi sfâşie sufletul
captiv - deschiderii orgolioase
spre beatitudinea nemuririi…

… înfrigurate ore
vor bate la porţi închise
până când… semnul ne-rostitei întrebări
va rămâne încrustat în paşi melancolici
şi culori ţipătoare
purtate de fluturi…

Zideşte-mă
în adâncul creaţiei Tale
să-ţi fiu eu - muză şi flacără albastră –
ce-ţi vor sta de veghe
ca o blândă alinare
în nopţile de căutare…
prin neantul identificării
cu fragilitatea gândului întrupat,
întrupat…

din ciclul (poeme becartiene)

[valentina]

"prea multe restanţe de nisip, prea multă înghesuială
prin parcuri, prin luminişuri
refaceri de echilibru precar,
stagnări,
flori de gheaţă pe morminte de cuvinte,
călcâie batute de frig,"
.................................
un poem profund "brăzdat" de tot felul de stări contradictorii...
gânduri ce-şi caută loc de eliberare peste "garduri electrice"
de unde vin "mesajele seci, bizare"...ce anunţă o pace a "cocoloaşelor de hârtie"
aruncate la coşul amăgirilor, trădărilor...
un mesaj al realităţii dureroase - realitate în care cârtiţele
s-au înmulţit alarmant punând în dificultate pasul călătorului neavizat
ce caută drumuri sigure...
minunat!
am citit şi unele poeme postate pe "agonia" şi traducerile în ebraică...
felicitări şi multe succese.
cu încântare,
valery

[Petru Blaj (Petru Dinvale)]

Valentina,poemele aşa cum spui tu ,cu mare har,sunt "gânduri întrupate"şi odată prins în" vâltoarea lor"eşti în primejdie hieratică de a ţi se "sfâşia sufletul"."Zideşte-mă în adâncul creaţiei Tale"împrumută voit rugăciunea psaltică,în ritm de cantilenă,înălţată de tine în numele tuturor poeţilor, împotriva "orgoliului" a "neantului identificării" a "porţilor închise".Resituarea ("întruparea") poemelor sfinte (a psalmilor) în inima poemelor noastre proprii,va da acestora din urmă şi sens şi valoare,adică aşa cum te exprimi tu,o binecuvântată "zidire în adâncul creaţiei".Iar mesajul poemului tău e un reuşit şi încântător adagio : şi totuşi ...Te rog Doamne "nu mă arunca în vâltoare!".Cu mulţumiri,preţuire şi admiraţie,Petru

[florin contrea]

VAAI...
... in calitate de simplu si modest cititor... cum ar putea cineva sa va azvarle in valtoarea poemelor? Poate ca o vor face criticii literari pana la urma...
Poate iertati o mica gluma... poate nu pre reusita. Dar ce nu face un biet autor pentru... glorie?!

[GABRIEL CRISTINEL]

Frumoasa poezie,felicitari!!!

[Delia Staniloiu]

Citindu-ti poemul atit de plin de intelesuri,ma simt ca un scolar in fata unui filozof.....ma repet:sint norocoasa sa va cunosc si sa va pot citi.Cu imensa admiratie.....