Sunt născut la Petersburg,
Oraş monden,cu zile albe.
De dimineaţă până la amurg
Trăsuri se-avântă-n puzderia de salbe.

În parcurile îngheţate,pe străzile reci
Se plimbă cu feţele lor seci
Statuete feminine în blănuri rafinate
Ce-abia ascund sub falduri mişcări de vanitate.

Iar la ferestre,printre crengi
Lumini se-avântă-n sticlă
Şi cerul se aruncă-acum
În lacrimi pe pervaz
Alunecând fierbinte-n cascade, pe obraz.

Eu stau aici,rănit pe front
Privind cât cerul e de mare
Şi stelele ce-mi fac din ochi
Mi-aduc în noapte, amintiri ce vor uitare.

Nu mi-e trist,chiar nicidecum,
Căci gemete se-aud pe câmp,
Dar sufletul mi-e suferind
Căci fi-vom mii de morţi în zori
Şi n-avem barem un mormânt.

Am fost un laş, un depravat
Războiul m-a reabilitat
Mă vestejesc,dar ştiu că-s nou
Cu preţul vieţii obţinut-am un titlu de erou.

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor