Nu regret ,nu ma jelesc ,nu strig Serghei esenin

Nu regret, nu mă
jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veştejit de-al
toamnei mele frig,
Nu voi mai fi tînăr niciodată.

N-ai să mai
zvîcneşti ca pîn-acum
Inimă răcită prea devreme
S-o pornesc din nou
desculţ la drum,   
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.

Dor de ducă!
Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii
O, pierdutul
prospeţimei har
Cu vioiul clocot al simţirii!

În dorinţi încep zgîrcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă ?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.

Toţi sîntem vremelnici pentru veci,
Rar ning fagii frunzele
deşarte...

Binecuvîntat să fie deci
Că trăiesc şi că mă duc spre moarte.

Vizualizări: 155

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Gudrun Hartig-Mattauch pe Februarie 6, 2013 la 2:48pm

Dupa Eminescu si Blaga si inainte de Goethe sau Schiller, Esenin a fost unul din poetii mei preferati.

Iar poezia mea preferata e:

 

Focul Vinat

de Serghei Esenin

 

Focul vânăt e gonit de vânt,

Zările-au uitat să mă mai doară...

De iubire-ntâia oară cânt, La scandal renunţ întâia oară.

Am fost crâng părăginit pe loc,

La femei şi vodcă dam năvală.

Nu-mi mai place azi să beau, să joc,

Să-mi pierd viaţa fără socoteală.

 

E de-ajuns să te privesc tăcut,

Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul,

Ca uitand întregul tău trecut,

Tu să nu mai poţi pleca la altul

Tu - mers gingaş, tu, surâsul meu,

Dac-ai şti, cu inima-i pustie,

Cum poate iubiun derbedeu


Şi cât poate de supus să-ţi fie.

Cârciumile le-aş uita pe veci,

N-aş mai şti nici versul ce înseamnă,

De-aş atinge aceste braţe reci

Şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă.

 

Veşnic te-aş urma pe-acest pământ,

Depărtarea mi-ar părea uşoară...
De iubire-ntâia oară cânt,

La scandal renunţ întâia oară.

Nu regret, nu mă jelesc, nu strig.

Toate trec ca floarea spulberată.

Veştejit de-al toamnei mele frig

Nu voi mai fi tânăr niciodată.

N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum

Inima racită prea devreme.

S-o pornesc desculţ din nou la drum,

Stamba luncii n-o să mă mai cheme.

 

Dor de duca! Tot mai rar, mai rar,

Pui pe buze flacăra pornirii.

O! Pierdutul prospeţimii har

Cu vioiul clocot al simţirii!

În dorinţi încep zgârcit să fiu,

Te-am trăit sau te-am visat doar, viată?

Parcă pe un cal trandafiriu

Vesel galopai de dimineaţă.

Toţi suntem vremelnici pentru veci,

Rar ning fragii frunzele deşarte...

Binecuvântat să fie deci

Că trăiesc şi să mă duc spre moarte.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor