Cu zgomot cade pădurea
Cu picioarele tăiate.
L. Lădăriu

Nu tăiaţi picioarele pădurii,
mâinile ei purtătoare de verde
nu i le retezaţi cu securea
tocită a urii.

Oameni, fraţii mei buni,
de ce v-aţi pierde
în războiul ucigător al durerii?!

Nu sfâşiaţi pieptul
plin de fluturi al verii,
în care Dumnezeu îşi plimbă
ochii câte zarea
printre lumini.

Oameni, fraţii mei buni,
de iubire fiţi plini!

Nu tăiaţi picioarele pădurii,
nu-i scoateţi ochii – sori
printre frunzele verzi care cântă,
răsărind din lemnul atâtor viori,
melodia fiinţei – înălţătoare şi sfântă!

Vizualizări: 44

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Petru Botezatu pe Februarie 27, 2012 la 7:22pm

Multam!

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Februarie 27, 2012 la 7:22pm

Frumoasă atitudine! Felicitări!

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor