Nu te cunosc îndeajuns și totuși… Versuri : Liliana Trif

La mulți ani, poetul sufletului meu! Să ai parte de tot ce e mai bun și mai frumos pe lume!

 

Visele trăite în doi alcătuiesc cele mai frumoase amintiri.

Septembrie se-apleacă peste zare
Sub zodia fecioarei, cavaler,
Din ochii tăi se mai revars-o mare,
În ochii mei se-ntunecă un cer.

 

Mă rog să-ți fie soare-n noaptea rece,
Să nu te miri, c-așa-ntr-un mod bizar,
Voi implora secunda să nu plece.
Înveșmântată-n dulce și amar

 

La ușa ta îmi voi lăsa trăsura
Și-apoi pantofii o să-i uit voit.
Cadoul meu? Eu nu cunosc măsura,
Doar tu mă știi, cândva m-ai definit.

 

Am prea mult trac, nu pot găsi cuvinte,
Dar te cunosc de-ajuns cât să-ndrăznesc
Să nu privesc în urmă, înainte,
Un vis întreg promit să-ți dăruiesc.

 

Un " la mulți ani" și-ntr-un pahar cu gheață
Metaxa de cinci stele… Un minut
În care-ncerc s-aduc puțină viață
Din anii plini de când te-am cunoscut.

 

Un toast aprins și-atâtea sentimente
Pe care nu mai știu să le numesc…
E ziua ta, aceste dragi momente
Le-mpărtășești cu mine,-‘ți-mulțumesc

 

Pentru că mâna ta-mi îmbracă timpul
Cu flori de nard, iubitul meu poet.
Mai trece-un an, e verde anotimpul,
Să punem fericirea în antet.

 

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Septembrie 10, 2017 la 8:40am

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor