numai poetul...sau filozofie eminesciana...

Când Eminescu-a a spus ...
Că lumea 'ntreagă-i trecatoare,
Numai poetul a 'nţeles îndeajuns
Cum se trăieşte şi apoi se moare.

La fel ca miile de valuri sumbre
Ce apa le împinge către mal uşor,
Ani sunt împinşi prin sita vremii
Fără-a lăsa prea mult în urma lor.

Rămân doar amintiri ce ne înşeală
Cu zbor de păsări nevazute, înapoi...
Către-un trecut de fadă pomenire
Ce il păstram în taină, pentru noi.

Numai poetul a 'nţeles menirea
Nemărginirii pentru fiecare timp,
Eternizarea omului care visează
La gloria sfântă din "Olimp".

În ramurile gândului e taina
Acestui treierat numit necontenit -
O căutare-a minţii, ce ne poartă
Spre măreţia vieţii fără de sfârşit !

Vizualizări: 119

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor