poţi să-mi dizolvi 
existenţialo
matinal şi atât de precoce 
claustrofobia
cu ştrampii tăi 
prea lycra 
să rămână credibili întregi
în ascensorul acesta nebun
dinspre moarte 
spre viaţă 
în care m-ai azvârlit 
placat aproape disperată
din dragoste 
să mă faci eseu antologic
chiar în buturile 
şi sub nasul rivalei 
de la parter 
devenită brusc 
spectatoare cu degetul înţepenit 
pe un buton replay nefuncţionabil
doar tu citadină vestală
mă puteai reinventa
croşeta din resturile minţii mele
decăzute 
abandonate într-un demisol 
predestinat să mă urci
furioasă 
dar atât de tandră 
pe terasa inimii tale 
la o cafea cu frişcă şi un pişcot
iubito 
despleteşte-mi puţin buzele 
să te pot şopti 
în sfârşit fericit

 

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor