Am să-mi fracturez lumina

Fără milă, în două oase verzi,

Unul iute și foarte ascuțit

Altul tăcut, atârnat cuminte.

 

Am să-mi condamn nopțile

Fără recurs, la infinite insomnii,

Una în genunchi, rugă de veghe

Alta la pleoape roșii, de neînchis.

 

Am să-mi usuc toate frunzele

Fără de soare, crud să-mi cadă,

Toate, în triste, amare grămezi

Răscolite de-un vânt indecis.

 

Numaidecât, voi sugruma timpul

Să moară nemișcat și în dureri

Căci ne rupe crunt din viață

Ziua pierdută de ieri.

 

19 01 2013

ȘTEFAN OANĂ

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Oană Ștefan Valentin pe Septembrie 9, 2013 la 8:23am

Reverente cu drag!!!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor