Am rostit numele tău într-un deşert
şi acel deşert s-a făcut izvor
din care tu luminai această lume oarbă şi incertă,
iar toate poemele lumii îţi spălau gleznele
cu o veneraţie glăsuită în limba pescăruşilor.
Eu pe această planetă stranie strâng cu cerbicie fiecare literă
care ar putea să-m spună numele tău adevărat
dar călăuze neîndemânatice
nu ştiu că NUMELE TĂU se scrie doar în ortografia
aripilor de pescăruşi întinse pe cer !
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară