Nu-mi lăsa timp...

 

Când tu taci, glasul păsărilor dispare

printre frunzişul pomilor,

mi se aşterne toamna peste tâmple

şi este atâta linişte,

că pot auzi şi muzica încă nescrisă!

Numai gândul te mai poate aduce aproape,

ca pe un strop de apă căzut

din preaplinul durerilor mele

sau ca pe un strop de ploaie,

sorbit de pământul uscat,

ce dispare aproape fără să-l vezi.

Când tu taci, se cutremură pământul

şi respiraţia se opreşte

să nu-ţi tulbure liniştea tăcerii.

Se cutremură până şi izvoarele

şi începe să doară dorul de tine.

Nu îmi lăsa timp pentru a învăţa

să mi te-aduc aminte!

 

Vizualizări: 93

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ion popescu bradoschi pe August 28, 2012 la 8:03pm

Imagini poetice de calitate! Aprecieri!

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Septembrie 20, 2011 la 10:08am

Nu îmi lăsa timp pentru a învăţa ce dispare aproape fără să-l vezi ca pe un strop de apă căzut printre frunzişul pomilor,... pot auzi şi muzica încă nescrisă!

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor