iubita mea învaţă-mă să iert,

să-mi iert gerşelile...şi greşiţilor noştri,

ajută-mi sufletul să iasă din inert,

fă-mi tu din el un templu, spre a ierta toţi păcătoşii!

nu de vreo ispitire-mi mai păstrez eu teamă,

căci tu ai luminat deja orice umbrire,

aminul meu stă într-un alint de geană,

aici e frica! să n-am trezirea vreodată fără tine!

tu trebuie să mă păstrezi la piept întru vecie,

căci eşti chiar cel dintâi şi ultim bun popas,

din tot ce am, nici n-am avut, nici va să vie,

prilejul meu de bun găsit eşti tu, din tot ce-a mai rămas!

vei duce, poate o povară, în nemurire,

mai grea ori mai uşoară din câte ai avut,

doar că aceasta-i mai frumoasă, că-i plină de iubire,

iar tu...eşti plină tot de ea, dar n-ai ştiut!

Vizualizări: 45

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Dida Diana Cioponea pe Februarie 19, 2014 la 4:14pm

"tu trebuie să mă păstrezi la piept întru vecie,

căci eşti chiar cel dintâi şi ultim bun popas,

din tot ce am, nici n-am avut, nici va să vie,

prilejul meu de bun găsit eşti tu, din tot ce-a mai rămas!"

Superb! Felicitari Ninel!

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Februarie 19, 2014 la 1:30pm

nu de vreo ispitire-mi mai păstrez eu teamă,

căci tu ai luminat deja orice umbrire,

aminul meu stă într-un alint de geană,

aici e frica! să n-am trezirea vreodată fără tine!

 Scrii frumos! Felicitări!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor