O afirmaţie lipsită de logică a lui George Enescu: "Doina noastră nu este decât un amestec de motive arabe, ruse şi ungureşti"

Aflăm din Historia.ro, într-un articol semnat de Cosmin Zamfirache, că, în anii 1912 și 1914, George Enescu a acordat două interviuri,  unul pentru revista „Flacăra” din București, celălalt pentru ziarul „Știrea” din Botoșani. Interviurile cuprind opiniile marelui compozitor despre muzica naţională, opinii care au scandalizat în aşa măsură încât publicarea lor a fost amânată cu 15 ani.

 

Iată ce a răspuns George Enescu reporterului de la Flacăra la întrebarea dacă noi, românii, avem sau nu muzică națională: Nu se poate susţine că muzica noastră populară are un caracter bine definit naţional. Însă doina noastră nu este decât un amestec de motive arabe, ruse şi ungureşti”. Reporterul de la „Flacăra” a relatat mai târziu că George Enescu a exemplicat practic cele afirmate: „Domnul Enescu mi-a spus: Să-ţi dau o dovadă? Şi domnul Enescu prinse a intona o arie naţională. Ştii ce-i asta? mă întrebă, după un scurt răstimp.Un cântec naţional, i-am răspuns.Te-nşeli, este o arie arabă, mi-a răspuns imediat compozitorul. Intonă apoi câteva măsuri din alt cântec, care părea tot românesc. Tot arab şi ăsta? Mă grăbesc să-ntreb. Nu! Ăsta e grecesc. S-a întâmplat cu muzica noastră naţională ceea ce s-a întâmplat şi cu fiinţa noastră etnică. După cum sângele nostru este un amestec din toate soiurile de neamuri care au trecut prin această parte a Europei, tot aşa şi muzica noastră naţională a păstrat accente, răsunete, influenţe din cântecele acelor popoare. De aceea cântecele noastre naţionale au o bază orientală. A adăugat domnul Enescu”.

 

În interviul din 1914 (luat de profesorul botoșănean Tiberiu Crudu pentru ziarul „Știrea”, George Enescu a întărit cele declarate în 1912, afirmând că muzica românească este o „muzică compozită făcută de elemente orientale, ungureşti şi ruseşti, fuziune care dă ceva original… Doina noastră are caracter definitiv oriental şi răspunde cu totul prin tristeţea ei, melancoliei noastre native, de aceea am şi adoptat-o în aşa fel încât pare copila noastră”.

 

Fără a mă inflama inutil pentru franchețea demolatoare a marelui compozitor, dar și fără a mă lăsa strivit de autoritatea sa în materie de muzică, îndrăznesc să observ că George Enescu a pus carul înaintea boilor, aplicând o logică răsturnată. Declarațiile sale sunt judicioase doar la nivel de observație, nu și la nivel de concluzii. În această privință ele sunt superficiale și scandaloase. Adică e adevărat că muzica românească pare o mixtură de ritmuri orientale, ungurești și rusești, dar nu pentru că această muzică ar fi rezultatul celor amintite, ci pentru că acele popoare au preluat câte ceva din muzica noastră. Iar acele „ceva”-uri, elementele preluate de alte popoare de la noi, au devenit elemente specifice ale melosului popoarelor respective. Demonstrația este ușor de susținut dacă acceptăm ideea că muzica românească este continuatoare, ca parte componentă, a culturii muzicale tracice. Cât despre personalitatea acestei muzici străvechi, putem să-i acordăm oarecare credit și lui Strabon din Amesia (60 î.H.-21 d.H.) care, în Geografia sa, scria următoarele: „Muzica întreagă, privită atât ca melodie, cât şi ca ritm şi cuprinzând şi instrumentele, e socotită ca fiind de origine tracă şi asiatică. Aceasta se vede şi din locurile unde muzele sunt cu deosebire cinstite. Într-adevăr, în vechime, Pieria, Olimpul, Pimpla, Leiberthros erau localităţi şi munţi ai tracilor, pe câtă vreme acum pe acestea le stăpânesc macedonenii. Heliconul a fost închinat muzelor de către tracii care locuiau în Beoţia şi care au consacrat nimfelor peştera lui Leiberthros. Se spune că cei care s-au ocupat în vechime cu muzica - Orfeu, Musaios şi Thamiris - sunt traci. Şi numele Eumolp (personaj trac al cărui nume se traduce «cel care cântă bine») tot de la traci vine”. 

 

Nu cred ca noi să nu fi moștenit nimic din excelența muzicală a tracilor, care l-au dat lumii pe Orfeu (simbolul universal al muzicii esențiale), preluînd, în schimb, doar de la alții, „accente, răsunete, influenţe din cântecele acelor popoare”. Nu cred că „doina noastră nu este decât un amestec de motive arabe, ruse şi ungureşti”, chiar dacă aceste afirmații au fost făcute de muzicianul genial care a fost George Enescu. Nu cred că Doina este de import iar Dorul, coform aceluiași George Enescu, este original și autohton când, se știe, Doina este expresia muzicală cea mai cuprinzătoare a Dorului. Căci, iată ce spune autorul Rapsodiei Române (în interviul din 1912 din „Flacăra”) despre inefabilul Dor: „E foarte greu de desluşit această originalitate. Este tristeţea chiar în veselie. Sentimentul acesta este inspirat de văile şi dealurile noastre, de culoarea deosebită a cerului nostru, de gândurile care apasă şi fac în acelaşi timp să se nască în noi un dor ce nu se poate lămuri bine. Un străin care-mi este prieten, auzindu-mă odată executând o bucată a mea, mi-a spus: în această compoziţie este parcă ceva ce nu se poate îndeplini. Dorul, îmi pare singura caracteristică orginală a cântecelor româneşti”.

 

În concluzie, mi se pare mult mai plauzibil ca o cultură muzicală bogată, unitară și de „top”, cum era cea tracică în antichitate (cultură de la care nu făceau excepție nici tracii hiperboreeni de pe teritoriul României de azi) să fi alimentat muzica altor popoare care au venit în contact cu ea, decât ca muzica românească (moștenitoare, totuși, a muzicii strămoșilor ei, tracii) să-și fi creat identitatea doar din elemente disparate ale muzicii altor popoare, dintre care unele erau migratoare (ungurii și rușii) iar cu altele nici nu a avut contact direct (arabii). Este, cum spuneam, împotriva logicii istorice, dar și împotriva logicii în general.

 

P.S. Sau, ca să fiu mai ponderat și mai concis: faptul că Doina - și muzica românească în general - e alcătuită din elemente care se regăsesc în muzica altora, nu înseamnă neapărat că noi le-am luat de la ei. Poate însemna și că ei le-au luat de la noi. Nu?

 

Citește și: Lira Tracă, de la "cobzarul" Orfeu la Tudor Gheorghe şi Ion Creţeanu

Vizualizări: 153

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor