- Lasă-mi te rog la poarta casei tale

O cheie mică, ușa s-o descui,

Să mă strecor în zori printre petale

Și să mă pierd în ochii tăi căprui

 

Ca într-un labirint cu nestemate,

Rubinul buzelor să-mi fie far,

Obloanele să fie descuiate

Să-ți scriu pe geam că te iubesc. Habar

 

Nu ai, nici azi, cât îmi lipsește cheia,

O cămăruță, una, să deschid

Și să-ți declar că-mi vei fi veșnic zeia,

Că după trupul tău mai sunt avid.

 

- Ce cheie să-ţi mai dau de-acum şi unde

Mai vrei să intri, când mă locuieşti

În gândurile cele mai profunde...

De-atâta vreme-n sufletul meu eşti

 

Că te confund adeseori cu mine,

Când noaptea ne găseşte-mbrăţişați

Şi orice vis al meu îţi aparţine,

Să fie un blestem? Suntem damnaţi

 

Să împărţim aproape aritmetic

Aceleaşi fantezii, dar fără chei

Tu ai pătruns în trupul meu ermetic

Şi ai deschis cărarea către zei.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

 

Din volumul Ca și cum am împărți aceeași inimă  -

Editura PIM Iași - 2016

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor