AM PIERDUT ŞIRUL...

 

trubaduri ad-hoc

îmi cântă măslinii la fereastră

despre alte tărâmuri dimineţii.

deodată se desprinde

fecioară aleasă

cu văluri în preajmă-i,

noptatice.

 

un alburiu nefiresc prinde locul,

măslinii au glasuri de păsări,

o pată de cer cade

pe fruntea de măslin,

o adormire fâlfâie departe,

o corabie trage la ţărm de amintiri.

 

s-ar smulge măslinii, fireşte,

freamătu-i trage într-altă parte,

crisparea rămânerii se vede,

cum pe după depărtarea stinsă -

măslinii, înc-aici, să lipăie cu frunze,

ca din ciudaţi şi preţioşi papuci.

crengi ţin grele vrăji, ba frunze-ar fire,

ei - treji şi nu, pe după gânduri şi uluci.

 

pe noapte-şi ţin măslini sindrofii de mituri,

coaja zgrunţuroasă se mătăsită-netezindă,

şi fiecare pare la geamul meu s-adoarmă

în braţe cu o visată sau era? antică fecioară.

 

 

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor