reţeaua literară

poezie, proză, muzică, arte plastice, foto, video, evenimente

O istorie a gimnasticii feminine romanesti - Prefata

Mi-am imaginat întotdeauna Paradisul ca o bibliotecă... Iar în acest paradis al cărţilor, istoria gimnasticii româneşti merită să fie descoperită... L am parafrazat pe J.L. Borges şi sper ca paradisul Cărţii de faţă să aducă bucurie în inimile celor care vor să retrăiască, pas cu pas, marile emoţii ale concursurilor de gimnastică, marile victorii ale gimnastelor şi nepreţuitul tezaur pe care ele l au adus sportului românesc şi, prin aceasta, celui mondial...
Era în 6 noiembrie 1999 când scriam redacţiei ziarului „Sportul românesc” propunerea de a publica articole despre gimnastica dinainte de 1989 în general şi despre Aurelia Dobre în special, la rubrica „O viaţă într o săptămână”. Ediţia din 22 decembrie publica în întregime scrisoarea şi mi dădea speranţe să mă reîntâlnesc, prin intermediul presei, cu marile legende ale gimnasticii mondiale. Iată o parte din scrisoare: „Citesc, de o vreme încoace, cu mare interes, rubrica din ziarul dumneavoastră, pe care îl realizaţi atât de bine şi îl faceţi foarte interesant, „O viaţă într o săptămână”. Este o rubrică extraordinară pentru că vine să confirme faptul că noi, românii, ştim să preţuim valorile incontestabile ale sportului şi nu le dăm uitării. Şi cum anul 1999 a fost anul gimnasticii, prin titlul absolut şi prin prezenţa Nadiei Comăneci între sportivii secolului, îndrăznesc să vă propun a readuce în memoria cititorilor ziarului dumneavoastră performanţele sportive ale acestor mari campioane ale gimnasticii mondiale. [...] Mi se pare foarte nedrept faptul că Aurelia Dobre, performanţa ei excepţională a fost prea repede uitată şi cred că dumneavoastră sunteţi în măsură „să luminaţi” triumful ei superb, recitalul de graţie şi desăvârşire pe care l a oferit „la belle Aurelia – l’enfance de l’art” (cum titra „L’Equipe” la vremea respectivă). Amintiţi ne, d le redactor şef, de stelele gimnasticii româneşti [..] Nu credeţi că totuşi merită măcar atenţia presei sportive? Nu credeţi că este datoria presei de a nu da uitării asemenea performanţe? Vă rog mult, readuceţi ne în memorie bucuria imensă pe care am trăit o atunci, în 1987, la Rotterdam, când Aurelia Dobre devenea prima campioană mondială absolută din istoria gimnasticii româneşti! Vă rog spuneţi lumii cine a fost Aurelia Dobre şi cum a realizat ea triumful de la Rotterdam! Faceţi ne o bucurie şi aduceţi o pe Aurelia la rubrica „O viaţă într o săptămână”! Pe ea, dar şi pe celelalte mari gimnaste: Nadia, Teodora, Ecaterina Szabo, Simona Păuca, Lavinia Agache, Daniela Silivaş.” Răspunsul domnului redactor şef adjunct Inocenţiu Voinea a fost pe măsura aşteptărilor mele: „Ne bucură faptul că un filolog îndrăgeşte atât de mult sportul şi că reţine atât de multe amănunte din biografia marilor noastre campioane. Am publicat, după cum vedeţi, integral scrisoarea dumneavoastră, considerând că are suficiente date pentru a fi un prim episod dintr o viaţă într o săptămână. Vă promitem că în anul 2000, alte nume de legendă vor fi redate citirilor noştri fideli. Cu siguranţă că şi Aurelia Dobre merită să facă parte din galeria de aur a eroilor arenelor sportive. Ca atare, sugestia dumneavoastră nu va fi trecută cu vederea. Pregătiţi vă, aşadar, pentru reîntâlnirea cu Aurelia Dobre.” Ei bine, m am pregătit ca pentru o mare şi vitală întâlnire. Dar aceasta nu s a mai petrecut, spre imensa mea dezamăgire, pentru că ...ziarul nu a mai apărut în anul 2000. Şi astfel, am pierdut şansa de a reciti câteva rânduri despre triumful de la Rotterdam al echipei coordonate de marele antrenor Adrian Goreac. Am pierdut a doua şansă, pentru că prima fusese în 1990 când „Gazeta Sporturilor” publicase un interviu cu Aurelia Dobre, în două părţi, şi pierdusem prima parte din cauză că fusese grevă la poştă şi nu sosise niciun ziar la Blaj, ca să l pot cumpăra sau citi. Şi de aici începe totul.
M-am aşezat la masa de scris. Mi-am amintit de ceea ce spusese cândva Domnul Ovidiu Ioaniţoaia, că te naşti ziarist, nu te faci singur ziarist. Prin urmare, mi-am zis că merită să încerc să scriu. Marea pasiune pentru gimnastică nu poate să rămână doar în aşteptarea unor reportaje din presă. Aşa mi a venit ideea să scriu despre toate gimnastele românce. Şi pentru că mi a plăcut întotdeauna şi istoria şi geografia, alături de literatură, am început o călătorie foarte frumoasă pe meridianele marilor competiţii de gimnastică. Astfel s a născut Cartea Gimnasticii Româneşti.
Această carte este o incursiune în istoria gimnasticii feminine din România din 1975 şi până în prezent. La baza cărţii se află reportaje din presa scrisă şi audio vizuală realizate în perioada respectivă. Cartea descrie toate competiţiile mari de gimnastică (Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale, Campionate Europene, Jocuri Mondiale Universitare), dar şi alte concursuri de anvergură internaţională (Campionatele Internaţionale ale României, Cupa Americii, Cunichi Cup, Campionate Balcanice, Concursuri „Pietenia”, Tokio Cup, Swiss Cup, DTB, etape de Cupă Mondială) şi diverse competiţii naţionale de gimnastică. Am insistat asupra performanţelor deosebite ale Nadiei Comăneci şi ale colegelor sale, pregătite de Martha şi Béla Károly (Anca Grigoraş, Teodora Ungureanu, Marilena Neacşu, Georgeta Gabor, Emilia Eberle, Rodica Dunca, Melitta Ruhn), dar şi asupra unor rezultate uimitoare ale gimnastelor românce antrenate de Maria Cosma şi Adrian Goreac în perioada 1982 1989 (evidenţiem aici pe Ecaterina Szabo, Lavinia Agache, Laura Cutina, Simona Păuca, Daniela Silivaş, Aurelia Dobre, Eugenia Golea, Gabriela Potorac, Cristina Bontaş,) sau a frumoaselor realizări din ultimele cicluri olimpice, când fetele au fost pregătite de Octavian Belu şi Mariana Bitang sau de Nicolae Forminte şi Liliana Cosma (strălucitoare fiind Lavinia Miloşovici, Gina Gogean, Simona Amânar, Maria Olaru, Andreea Răducan, Cătălina Ponor, Monica Roşu, Sandra Izbaşa, Steliana Nistor, Ana Porgras, etc).
Consider că prin paginile prezentei cărţi este realizată, cât se poate, înainte de toate o binevenită „recuperare” de imagine a unei perioade (1981 1989) atât de fertile pentru gimnastica feminină, dar atât de puţin mediatizată şi aproape necunoscută publicului larg (doar cei pasionaţi de gimnastică fiind în cunoştinţă de cauză). Cititorii au surpriza să afle cum au reuşit sportivele noastre să cucerească un tezaur întreg de medalii şi de titluri, performanţe unice şi ...irepetabile de atunci până astăzi. Este vorba despre Ecaterina Szabo, Daniela Silivaş şi Aurelia Dobre, trei gimnaste extraordinare care au fost, realmente, urmaşele Nadiei, nu numai prin faptul că au obţinut numeroase medalii de aur, dar şi prin faptul că ele au primit onoranta distincţie de „cea mai bună gimnastă din lume” (Ecaterina Szabo în anul 1984, Daniela Silivaş în anii 1986 şi 1988, iar Aurelia Dobre în anul 1987). Mai mult chiar, asemenea Nadiei, Aurelia Dobre a primit din partea Asociaţiei Sportive Spaniole titulatura de „cea mai bună sportivă a lumii” pentru anul 1987. Mă bucură nespus de mult faptul că am reuşit să scriu despre această perioadă unică în istoria gimnasticii din România, care merită şi astăzi mai multă atenţie, o menţiune specială meritând antrenorii lotului Adrian Goreac, Maria Cosma, Adrian Stan, care nu se regăsesc nici măcar pe site ul Federaţiei noastre de specialitate, poate că în curând biografia acestor oameni deosebiţi, care au sporit prestigiul gimnasticii româneşti în lume, va avea parte de un binemeritat „restitutio”.
Prima parte descrie perioada 1975 1989. Capitolele II VII sunt dedicate perioadei 1975 1981, o perioadă dominată categoric de Nadia Comăneci, ale cărei performanţe sunt arhicunoscute şi prezentate pe larg şi în carte. Am insistat asupra Jocurilor Olimpice de la Montreal (1976) şi de la Moscova (1980), dar şi asupra celor trei titluri absolute obţinute la Europenele din 1975, 1977, 1979 sau asupra Campionatelor Mondiale din 1978 şi 1979. Capitolele VIII IX sunt dedicate generaţiei de aur care ne a reprezentat la Olimpiada americană, Los Angeles 1984: pregătirea acestei ediţii olimpice, competiţiile care au precedat marea întrecere californiană, Campionatele Europene de la Göteborg şi Mondialele de la Budapesta din 1983 fiind doar „preludiul” unui succes de mare răsunet la Olimpiadă: titlul suprem pe echipe şi alte 4 medalii de aur, una de argint şi două de bronz în finalele individuale.
Următoarele două capitole redau cel mai mare triumf din istoria gimnasticii româneşti, cum a fost posibil acesta, ce a presupus el, cine l a realizat şi cu ce eforturi. Acest ciclu olimpic a fost unul de excepţie şi a rămas unic în analele sportului din România. Vorbim despre Campionatele Europene şi Campionatele Mondiale din anul 1987 care au propulsat o echipă extraordinară şi două lidere de generaţie despre care s a scris puţin, dar care au realizat enorm pentru istoria acestui sport, pentru imaginea ţării în lume: Daniela Silivaş şi Aurelia Dobre. Având la dispoziţie „filmul” competiţiilor, am putut reda pe larg momente frumoase, evoluţii deosebite şi rezultate pe măsură, performanţele acestei generaţii nefiind egalate până în prezent. Capitolul XII descrie un eveniment sportiv de anvergură, Jocurile Olimpice de la Seul din 1988, un Campionat European – Bruxelles 1989 şi un Campionat Mondial – Stuttgart 1989, pe care românii nu le au putut urmări deloc la televiziune, informaţii lacunare venind doar pe unde radio şi prin ziarul „Sportul”. Gimnastica recuperează însă, prin acest capitol, momentele istorice care i au adus Danielei Silivaş un buchet de şase medalii din tot atâtea posibile la Seul (dintre care trei de aur), un titlu european şi trei titluri mondiale, fapte care i au adus faima de „colecţionară de medalii”. Desigur, nu lipsesc informaţii despre celelalte gimnaste care au contribuit la sporirea prestigiului gimnasticii feminine din România (între care s au remarcat Gabriela Potorac, Eugenia Popa, Cristina Bontaş, Lăcrămioara Filip).
Partea a doua are cinci capitole mari şi încearcă (în primele două capitole) să aducă în atenţia cititorilor pe „noile Nadii” cum au fost supranumite micuţele, dar valoroasele gimnaste care au reprezentat ţara noastră la Campionatele Europene şi Mondiale din perioada 1990 1996 şi la Jocurile Olimpice de la Barcelona (1992) şi Atlanta (1996), unde echipa României a cules alte preţioase şi importante medalii prin Lavinia Miloşovici, Simona Amânar, Gina Gogean şi colegele lor. Capitolul III este dedicat unei alte generaţii de aur a gimnasticii feminine, care a participat la Olimpiada Mileniului, graţie căreia şi ele au fost supranumite „gimnastele mileniului”. Titlurile absolute pe echipe şi la individual compus, obţinerea celor trei medalii în finala individuală şi, mai apoi, anularea medaliei de aur pentru Andreea Răducan şi înmânarea acesteia Simonei Amânar, toate acestea sunt comentate pe larg, aşa cum au fost relatate în presa vremii. Capitolul IV prezintă cititorilor aspecte din ultimele două cicluri olimpice la care a participat România până în prezent şi anume Atena 2004 şi Beijing 2008. De la medalia de aur pe echipe cucerită la Gent în 2001 la medalia de aur de la Atena 2004 şi până la titlul olimpic la sol al Sandrei Izbaşa sau titlul mondial la bârnă al Anei Porgras din 2010, gimnastica feminină a trecut prin încercări, probleme diverse şi numeroase schimbări, dar reprezentanţii ei au meritul de a fi păstrat renumele şcolii româneşti de gimnastică, de a se fi menţinut în atenţia presei mondiale, dar şi ...pe podium. Speranţele şi visele copilelor de astăzi sunt legate de Olimpiada de la Londra 2012. Acolo speră să ajungă şi Ana Porgras şi Diana Chelaru şi colegele lor, dar şi foarte talentata Larisa Iordache, noua Nadia (şi în nici un caz ultima!).
Concluziile şi bibliografia încheie un periplu de invidiat în lumea gimnasticii mondiale. Această carte este mărturia, peste timp, a performanţelor excepţionale ale sportivelor noastre precum şi prestigiul pe care ele l au adus şcolii româneşti de gimnastică, Centrului Olimpic de la Deva sau al celui numit „Sydney 2000” de la Izvorani. Izul jurnalistic este dovada că, mai bine de 10 ani, am cules pentru cititori şi pentru ora de istorie a României, datele unei călătorii superbe printre locaţiile care au conturat, împreună, tezaurul de aur al gimnasticii. Am adăugat, spre delectarea cititorilor o rubrică „Ştiaţi că...?”, ce mi făcea o mare plăcere în copilărie şi o rubrică de „Portrete de legendă” pentru a sintetiza istoria în faţa ei umană, adică antrenorii şi marile campioane pe care aceştia le au pregătit.
De asemenea, această Carte este un elogiu adus tuturor celor care au practicat gimnastica, indiferent dacă au câştigat sau nu medalii. Eforturile, munca şi perseverenţa lor au creat performanţă şi prestigiu în sportul românesc şi mondial. Ea invită la meditaţie şi admiraţie într o oră de istorie. Oameni, fapte, locuri, performanţe, toate alcătuiesc o istorie bogată şi foarte, foarte frumoasă. Cuvintele îşi pierd sensul. Gimnastele îşi merită istoria. Nu am cuvinte să i mulţumesc artistului plastic Daniel Motz, din SUA, care a ilustrat cu generozitate această istorie. Daniel Motz ne a dăruit o comoară în imagini a gimnasticii româneşti şi sper ca cititorii să fie surprinşi de frumuseţea fără seamăn a imaginilor, de genialitatea autorului, care a reuşit să surprindă ipostaze originale, de o naturaleţe aparte. Artist desăvârşit, iubitor de artă şi de sport, pasionat de gimnastică, Daniel vă dăruieşte cele mai frumoase amintiri eternizate în imagini fotografice cu şi din dragoste faţă de gimnastica românească.
Colaborator de renume al prestigioasei reviste „International Gymnast”, Daniel Motz are meritul de a fi oferit, de câte ori a avut posibilitatea sau i s a cerut colaborarea, superbe fotografii cu sportivii români. Astfel, el a oferit cu generozitate şi fără pretenţii financiare, iar cei pasionaţi de sport şi colecţionarii şi l amintesc cu siguranţă, imagini de neuitat de la Jocurile Olimpice Los Angeles 1984, fie pentru Almanahul „Sportul”, fie pentru Horia Alexandrescu, în cartea sa „Olimpiada californiană”, dar şi fotografii de colecţie, unice prin frumuseţea lor, de la diferite Campionate Mondiale de Gimnastică la care a participat, care au apărut în „Sportul” sau „Gazeta Sporturilor”. Născut la Arad, în 1954 şi emigrând în SUA în 1978, Daniel Motz este un valoros artist plastic, cu o impresionantă colecţie de artă (picturi, gravuri, colaje), pe care a expus o în diferite părţi ale lumii: mai întâi în oraşul natal, la Arad, apoi la Paris, München, Los Angeles, Atlanta, New York etc.
De asemenea, le mulţumesc lui Nicole Citroen şi lui Russell Neal, mari iubitori ai gimnasticii româneşti şi colaboratori ai Federaţiei Române de Gimnastică, pentru sprijinul acordat, sau celor care au avut amabilitatea să îmbunătăţească albumul ce le este dedicat gimnastelor românce: Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, Federaţia Română de Gimnastică, Fundaţia „Nadia Comăneci”. Şi nu în ultimul rând, îi mulţumesc Danielei Uchiyama din Japonia, care mi-a oferit sprijinul pentru apariţia cărţii. În acelaşi timp, Cartea este un elogiu adus şi presei sportive din România, distinşilor jurnalişti care au evocat în pagini memorabile performanţele deosebite ale acestui frumos sport şi prin care au contribuit la sporirea prestigiului gimnasticii româneşti în lumea întreagă. 
Dragi cititori, nu este o carte oarecare. Este o Carte de istorie. Este o Carte Album, o Carte Document. Este Cartea Gimnasticii Feminine Româneşti. Citiţi o pe îndelete, doar ce vă place, cum vă place, admiraţi, preţuiţi, iubiţi.


Cu dragoste, gimnasticii româneşti!

Vizualizări: 351

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de ella mann pe Martie 23, 2011 la 2:39pm

Am cochetat câţiva ani cu gimnastica sportivă de performanţă... aşa că pentru această postare care îmi trezeşte amintiri, vă mulţumesc şi vă urez succes!

cu apreciere,

ella mann

Comentariu publicat de Maria-Daniela Panazan pe Martie 23, 2011 la 9:00am
Multumesc pentru mesaj. Daca as fi realizat din timp as fi postat mai devreme... Mi-ar fi placut sa vorbesc cu cumnata Dmv., am incercat sa iau legatura cu cateva gimnaste care au reprezentat Romania... Iar fotografii de la Montreal... Ar fi fost sublim! Cartea are format A 4, cu 44 pagini de fotografii, dar cel mai greu am reusit sa obin imagini cu Nadia... Cartea apare la Cluj, iar prima lansare de carte va fi la Sibiu, in preajma Sarbatorii de Pasti... Voi anunta cu cateva zile mai devreme... Va doresc numai bine!
Comentariu publicat de Maria-Daniela Panazan pe Martie 22, 2011 la 9:29pm
Multumesc, nu va faceti griji, am scris si un preambul... inainte de Nadia... M-am straduit sa nu uit pe cineva, desi tot ce se poate sa fi uitat dar in mod cert nu cu intentie, ci doar din nestiinta... Speram sa apara in aprilie... O seara frumoasa!
Comentariu publicat de Mihai-Liviu Deldegan pe Martie 22, 2011 la 8:55pm
Foarte frumos demers ! Mult succes in realizarea lui ! Si cred ca ar merita un loc in aceasta "aventura", intr-un preambul, si gimnastele dinaintea Nadiei, respectiv: Elena Leustean, Lia Ceampelea si Alina Goreac.Va promit ca o sa va urmaresc cu mult interes scriiturile. Felicitari !!!

Vă rugăm să faceți donații pentru a sprijini Rețeaua literară:

SOCIAL MEDIA

Enter your email address:

Delivered by FeedBurner

Parteneri

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2014   Created by Gelu Vlaşin.

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

$ curl -L http://github.com/facebook/php-sdk/tarball/master | tar xvz $ mv facebook-php-sdk-* facebook-php-sdk $ cp facebook-php-sdk/examples/example.php index.php
Powered by Jasper Roberts Consulting - Widget