Cartea este un asamblu de hartii, pergamente ori alte astfel de materiale, tiparite, legate ori indosariate intr-un volum. O carte este de asemenea o opera literara sau stiintifica, sau o parte semnificativa dintr-o astfel de opera.
Cea mai veche si cea mai stiuta metoda de a transmite mesaje si povesti, era prin transmitere orala adica viu grai sau traditie, zicatoare. Atunci cand sistemele de scriere au fost inventate in perioada antichitatii, cele mai raspandite metode de scriere erau tablitele de lut si pergamentul, de exemplu, marile depozite de pergamente din interiorul bibliotecii din Alexandria.
Pergamentele au fost mai tarziu inlocuite cu codexuri, adica carti legate cu snururi din piele sau funie, de forma cartilor din ziua de azi. Codexul a fost inventat in primele secole dupa Hristos sau chiar mai devreme. Se spune ca Iulius Cezar a fost cel care a inventat primul codex in timpul razboaielor galice, legand pergamentele in stilul acordeonului folosind paginile ca puncte de reper.
Inainte de inventarea si adoptarea tiparului clasic, toate cartile erau copiate manual in manastiri specializate in carti, tocmai de aceea unele volume erau scumpe si unice. In timpul Evului Mediu, doar bisericile, universitatile si nobilii bogati isi permiteau carţi, care erau deseori legate cu lanturi pentru a preveni furtul lor. Primele carti foloseau pergamentele sau pielea de vitel pentru pagini, dar ulterior s-au inlocuit cu hartie.
Mult mai tarziu in Evul Mediu, cartile au inceput sa fie produse cu tiparnite cu blocuri, unde o imagine era sculpata in lemn pentru o singura pagina, putand fi adaugata cerneala, reproducand mai multe copii ale aceleiasi pagini. Totusi, crearea unei intregi carti era un proces care cerea mult efort, avand nevoie de aceleasi blocuri de tipar sculptate de mana pentru fiecare pagina.

Cea mai veche carte tiparita este „Diamantul Sutra”, un text al volumului „Perfectiunii Intelepciunii”, gasita in 1907 de arheologul Sir Marc Aurel Stein intr-o pestera langa Dunhuang, in nord-vestul Chinei, la sfarsit scriind ca a fost tiparita pe 13 al celei de-a patra luni a celui de-al noualea an al Xiatong (adica 11 Mai 868 I.H), cu 587 ani inainte de Biblia lui Gutenberg. Actualmente, aceasta carte poate fi vazuta la British Library din Londra.
Inventatorul chinez Pi Sheng a creat o presa mobila din pamant ars aproximativ in anul1046, dar nu s-au gasit exemplare tiparite de el. Caracterele erau puse într-o tava unde erau aliniate cu ceara calda, apoi presa cu o scandura pana ajungeau toate la acelasi nivel, iar cand ceara se racea folosea tava de litere pentru a tipari pagini intregi.
Cel care a reusit sa popularizeze cu adevarat presa de tiparit cu litere din metal a fost Johann Gutenberg, un inventator de origine germana din secolul XV, astfel cartile au devenind mai accesibile si mai usor de procurat pentru cei interesati.
In secolele urmatoare s-au imbunatatit atat presa de tiparit cat si conditiile de libertate a presei prin relaxari treptate a legilor restrictive. In mijlocul secolului XIX, s-a inceput tiparirea cartilor pe un nou tip de hartie, facuta din pulpa (celuloza si lemn), aceasta a fost introdusa pe piata deoarece era mai ieftina si astfel s-a putut realiza romane ieftine, manuale scolare si carti din orice domeniu, ducand la un salt al alfabetizarii in natiunile industrializate si a usurat raspandirea informatiei in timpul celei de-a doua revolutii industriale.
Totusi aceasta hartie din pulpa continea un acid care facea un fel de foc lent, care ducea ulterior, la distrugerea hartiei si a cartilor.
Tehnicieni mai vechi foloseau role din calca pentru a neutraliza acidul din pulpa. Bibliotecile de azi folosesc deacidifiarea in masa pentru colectiile lor mai vechi. Cartile care au tiparite intre anii 1850 si 1950 sunt in risc de distrugere, cele mai noi fiind tiparite pe hartie fara acid (alcalina).
Ingrijirea corespunzatoare a cartilor tine cont de posibilitatea schimbarilor chimice asupra copertii si a textului. Cel mai bun mediu de pastrare a cartilor, este mediul cu lumina redusa, sa nu fie sub actiunea directa a luminii solare, la temperatur joasa si umiditate moderata. Cartile, in special cele grele, au nevoie de susţinerea volumelor din imprejur pentru a se menţine forma, tocmai de aceea, cartile sunt grupate dupa marime si greutatea acestora.

A mentine o biblioteca intr-o stare buna, era privilegiul printilor, celor avuti, manastirilor si altor instituţii religioase dar si a universitatilor. Odata cu aparitia cartilor cu coperţi de hartie ieftine de la inceputul secolului XX s-a ajuns la o explozie a publicatiilor populare, devenind si mai accesibile pentru oameni obisnuiti.
In secolul XX, bibliotecile au fost nevoite sa faca fata unei rate mari de publicari din ce in ce mai mari, numind-o ulterior, explozia informationala. Inventarea publicarii electronice si a internetului a facut ca multe din informatiile noi sa nu fie tiparite in carti, ci disponibile online, printr-o biblioteca digitala, pe CD-ROM sau sub forma Ebook adica carti electronice. Aceasta insa, nu a facut viata mai usoara, nici pentru edituri, nici pentru bibliotecile din intreaga lume caci publicatiile pe hartie nu si-au redus volumul.
Au existat insa si alte dezvoltari in procesul publicarii cartilor, tehnologii precum „tiparirea la cerere”, care au facut viata mai usoara pentru autori mai putin cunoscuti care doreau sa-si faca opera literara disponibila pentru o audienta mai mare.
„...In afara de carti nu traiesc decat dobitoacele si sfintii: unele pentru ca nu au ratiune, ceilalti pentru ca o au intr-o prea mare masura ca sa mai aiba nevoie de mijloace auxiliare de constiinta...” Petre Tutea-


Vizualizări: 239

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ada chifor pe Decembrie 15, 2009 la 1:50am
foarte potrivit si..documentat. multumesc.ada chifor

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor