“În inimă pot exista lacrimi care nu ajung până la ochi.”

Jane Austen

 

- De câte ori potrivnică mi-e viața,

Te caut printre vrafuri de emoții,

Sub ceru-nsângerat, când dimineața

Îi declanșează soarelui comoții.

 

Poate că simți, chiar dacă depărtarea

În kilometrii pare să ne-nvingă,

Trec zile lungi și uneori răbdarea

Mă arde-n gheenă fără să m-atingă.

 

M-ar răcori o ploaie siderală,

O lacrimă din cerul tău, iubite,

Să cadă peste buclele de smoală,

Să-mi coloreze tâmplele albite.

 

- E viața noastră ca o loterie,

Un zar se-nvârte-n zori și-ți dă speranță,

Că următoarea zi în poezie

Te va-mbrăca, lipsit de importanță

 

Vei spune că-i minutul care plânge,

Când bornele-s prea multe și asfaltul,

Sub pașii-ncinși stigmatele de sânge,

Le poart-așa, cum niciodată altul

 

Nu le-a purtat, dar cine poate spune

Că soarele se naște din furtună?

Eu am crezut mereu într-o minune...

Sunt lacrimi ce ne scad și ne adună.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor