O linişte se lasă-n gândurile mele

De mi se îneacă deşerturile firii

În târziu de soartă când clipele trec grele

Adun din nou în mână zorile iubirii

Şi cum te visez în orice înserare

Trăind înfiorat plăcerile senine

Inima-mi vibrează ca-n faţă la altare

Când cuprind în braţe sufletul din tine

Zâmbeşti ca din picturi prinse în chenare

Şi-n faţa lor topit mă-nchin ca la icoane

Mă-nalţ apoi vrăjit şi-ascult bătăi mai clare

De farmece asunse-n sânuri diafane

Şi înfierbântat la culme privesc iar la tine

Ca la răsărit de stele sau freamătul marin

Risipit în clipa uitărilor de sine

Te sărut iubire şi-ncep ca să mă-nchin.

Marin Voicu

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor