O lume rea, urâtă şi perversă
Îmi paroxează sistematic nervul
De nu-mi mai aflu locul şi nici verbul
Prin viaţa consumată-ntr-o aversă.

Mă-ndrept către speranţă cu lumină
Şi vertical încerc să mă înalţ
Dar, scrijelesc a fluturilor smalţ
Care-n cădere, se prefac în tină.

Mă tot repet, mizeria desfid
Alung urîtul, ura sau tristeţea
Legând cu lanţuri grele tinereţea
Ca bâtrâneţii uşa să-i închid.

Sunt pour toujour captivă în sistem
Şi claustrată-n negrele coclauri
În care nu-s meduze, minotauri
Un areal de care mă tot tem.

Prefigurînd o lume androgină
Rătăcitoare prin planeta Ning,
Trăită-n ireal, dar de-o ating
Sunt vinovată fără nici o vină.

Vizualizări: 94

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Delia Staniloiu pe Martie 11, 2013 la 11:34pm

Mulţumesc mult Ochi Albaştri pentru trecere şi comentariu

Comentariu publicat de Gabriela Beldie pe Martie 11, 2013 la 11:15pm

Continua drumul spre speranta(sunt motive!)...in rest "lumea-i cum este...si ca dansa suntem noi"

Chiar si in Ning :)

Comentariu publicat de Delia Staniloiu pe Martie 11, 2013 la 10:25pm

Mulţumesc din suflet, doamnă Halas

Comentariu publicat de HALAS ELENA DORINA pe Martie 11, 2013 la 9:55pm

,,Mă tot repet, mizeria desfid 
Alung urîtul, ura sau tristeţea 
Legând cu lanţuri grele tinereţea 
Ca bâtrâneţii uşa să-i închid."
Ma alatur si eu luptei tale si te felicit pentru minunata poezie !

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor