poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare
S-a așternut o nouă toamnă pe pământ
Cu sublim vașmânt de frunză ruginie
Iar lumea verde tremură sub cerul sfânt
Cuprinsă brusc de-o ciudată isterie
Trece toamna cu ochi ca de rubine
Grațioasă printre gene de lumină
Sub pașii ei ard domoalele coline
Și cerul ca-ntr-o gigantică gradină
Cu pași ușori amurguri tainice sosesc
Lumea obosită trece la culcare
Prin văi pustii ecouri nude pribegesc
Când lumini de-argint se joacă prin frunzare
Vin frânturi de vânturi, sălbatice și crude
Purtând cu ele tăcerile deșarte
Al toamnei rece mers incă se aude
Mereu mai slab și-atâta de departe
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară