Mă gândesc de atâta vreme ca trăim într-o lume care nu valorizează talentele, dar afirmaţia mea a devenit deja redundantă. Am ajuns la trista concluzie potrivit căreia secolele de vasalitate si de rezistenţă militară faţă de cotropitorii străini ne-au dezvoltat, ce-i drept, anumite calităţi naţionale, însă tare mi-e teamă ca majoritatea lor cunosc, în prezent, mai cu seamă aplicaţii negative. Au devenit asemeni unor organe care lucrează în gol şi, făcând astfel, determină efecte adverse. În biologie sunt cazurile stomacului care secretă acid gastric în absenţa alimentelor semidigerate sau al creierului care gandeşte în momentele de singurătate ori de stress extrem. În primul caz apar gastritele sau chiar ulcerul, în cel de-al doilea- gândurile morbide, care generează paranoia sau schizofrenia. Delirul paranoiac este un caz extrem de evoluţie a gândirii rămase fără obiect de aplicaţie concret, iar ideaţiile stereotipe ale schizofrenilor, un altul.
Ce se poate întâmpla atunci când o mentalitate cultivată secole de-a rândul se dovedeşte ca fiind non-necesară actualităţii, ba chiar anti-adaptativă? Păi, într-un caz ca al nostru, de mentalitate naţională, se instituie la nivel macro-social o distopie din cele mai dezagreabile, în care fiecare individ în parte va încerca să parvină în detrimentul celorlalţi, şi nu neapărat prin meritele proprii. Această mentalitate, derivată din tacticile militare valabile atunci când eşti sub asediu, şi prin care nu faci altceva decât să încerci să limitezi şansele unui adversar net superior de a caştiga lupta, deşi s-a dovedit constructivă istoric, permiţând supravieţuirea poporului român, este total contra-indicată la nivelul societăţii civile capitaliste. Politica pustiirii teritoriului, deşi era excelentă militar- pornind însă de la premisa ca economia urma sa fie afectată oricum!- nu poate sub nicio formă sa fie extrapolată la nivel socio-economic. Exemplu: „pustiirea” reputaţiei fiecărui altcineva la locul de muncă sau în sfera relaţiilor economice şi sociale poate avea drept efect discreditarea tuturor indivizilor, încât se ajunge în situaţia în care nimeni nu mai are încredere in opiniile celorlalţi sau, în „cel mai bun caz”, doar opiniile superiorilor vor fi luate în considerare.
Dar această tensiune, care începe sa caracterizeze ţara noastră din punctul de vedere al dinamicii relaţiilor inter-umane, afectează în mod inevitabil productivitatea societaţii, devenind o tară funcţională a societaţii. Cred ca mentalitatea defectuoasă este ultimul lucru de care are nevoie România în momentul de faţă. Din câte e nevoită să releve demonstraţia aceasta, mentalitatea noastră se deconspiră ca fiind una extrem de defectuoasă, însă, se pare, dacă premisele argumentului meu sunt corecte, tarele acestei negativităţi structurale datează din perioade istorice mult mai îndepărtate decât perioada comunistă.
Probabil că perioada capitalistă interbelică, cu evidente reminiscenţe feudale- fapt normal într-o ţară eminamente agrară, si, totodată, perfect coexistent cu statutul nostru de super-putere cerealieră deoarece acesta nu necesită cine ştie ce dezvoltare industrială, şi în prezent peste trei sferturi din suprafeţele arabile ale lumii se află în India- a mascat această moştenire „paralogistică” si imorală deopotrivă. Perioada interbelică a fost una de mari frământări sociale şi de „pizme” ale muncitorimii rurale faţă de moşierime, fapt care a deghizat şi mai mult această specificitate a românilor. Abolirea comunismului, care el însuşi cultiva anumite practici destructive, a condus la concluzia că acest regim politic se face vinovat pentru tot ce este rău în ţara asta, de la economie, sport şi până la firea oamenilor. Însă se pare că adevărul este undeva la mijloc şi în privinţa asta.
Ca o completare la utilitatea istorică a tacticilor militare şi politice adoptate de români de-a lungul timpului, trebuie sa menţionez aceea că, de fapt, nu am caştigat mare lucru nici în privinţa asta, deşi mulţi dintre noi trăiesc cu impresia ca avem o istorie glorioasă în urma noastră. Statul unitar român s-a constituit extrem de târziu, iar victoriile noastre au fost locale şi nu au avut întotdeauna durabilitate. Cele mai eficiente războaie le-am purtat atunci când am fost susţinuţi de alte state creştine. Izbânzile noastre au fost succese obţinute de pricipate românesti în faţa unor invadatori mult mai puternici, iar principalii beneficiari ai acestora au fost imperiile de la vestul nostru, care, la rândul lor, uzurpau teritorii ale României de azi. România s-a constituit extrem de târziu sub forma ei actuală, cel de-al doilea Razboi Mondial retrocedându-ne, totuşi, Transilvania. România a ieşit cel mai bine dintre foştii aliaţi ai Axei din împărţirea teritoriilor, iar a afirma că un curs al istoriei ar fi fost preferabil altuia nu are niciun sens pentru o ţară mult prea mică pentru a putea caştiga tot ce i se cuvine în urma unui război mondial. Pentru a fi avut un cuvânt mai greu de spus la trativele post-belice, indiferent de statutul nostru, de învingători sau de perdanţi, ar fi trebuit să fi fost mai constructivi până atunci. Dacă am fi avut o istorie medievală precum ce a Austriei sau a Ungariei am fi fost în masură să emitem pretenţii mai sonore asupra Moldovei, după război sau după căderea comunismului. Aşa… auzim veşnice cereri din partea maghiarilor, iar noi nu avem curajul sa dărâmăm moral coşmelia de la Chişinău.
Trebuie să recunoaştem că Rusia domină mental sistemul ei de foste state sovietice, ceea ce noi nu reuşim nici in privinţa teritoriului pe care-l deţinem acum. De ce? Fiindcă ne lipseşte prestigiul istoric al altor naţiuni. Graniţele statelor au fost trasate prin forţă, iar naţiunile civilizate ale prezentului sunt beneficiarele „barbariei” predecesorilor noştri, iar acesta este un fapt pe care trebuie să-l admitem.
Cred, prin urmare, că faptele trebuie sa primeze gândirii în istoria unui neam, altfel se ajunge în situaţia în care psihismul naţional însuşi ajunge să fie afectat.

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor