O poveste întreruptă cu un final optimist

 O poveste întreruptă cu un final optimist

Cabinetul Simon refacut
Un călător prin Berlin, amator de artă, nu va ignora un important lăcăș berlinez cum este Bode, unul din cele prestigioase  muzee ale capitalei germane. Povestea pe care o amintim acum, începe în secolul XIX, când părintele renașterii evreiești Moses Mendelssohn (1851-1932) era activ în mișcarea de emancipare a comunității evreiești, prin care se milita ca evreii să fie considerați egali în drepturi cu nativii. Famlia lui Mendelssohn părăsește Pomerania (împărțită între Germani și Polonia) ca să se stabilească la Berlin, pe la mijlocul secolului XIX.  Aici familia face avere din afaceri cu textile. Fiul lor, James Simona fost  total uitat de istorie, chiar și de Israel, unde a participat la înființarea Tehnionului, a Institutului pentru Tehnologie și a donat sume importante pentru proiecte filantropice. În Germania a înființat societăți evreiești, a finanțat prima piscină publică și excavații arheologice. Dar marea lui pasiune era arta, colecționarea de artă și donațiile ulterioare pentru muzeele Prusiei, care cu timpul s-au unificat în "Muzeul național al Berlinului". Cu precădere, James dona tablori din renașterea italiană, sculpturi medievale germane, colecții de monezi antice, ba chiar și bustul reginei Nefertiti, cea mai celebră sculptură aflată în Germania. Ne întrebăm cum un evreu, devine un donator major și binefăcător al zilelor sale.  Primim un răspuns de  la dr. Olaf Matthes, istoricul care a studiat biografia lui James Simon timp de două decenii. O explicație este pasiunea lui Simon pentru artă și nevoia de a completa lipsurile din colecțiile Muzeului regal din Berlin. Desigur, prin aceste fabuloase donații, Simon dorea să cucerească un statut social important. El simte că activând în sfera culturală germană se va putea izola și apară de atacurile anti-semitice care circulau în Berlin. Vârful activității sale este donarea bustului soției faraonului Akhenaten, și a colecției de picturi renascentiste, Muzeului Prussiei în 1904. Simon era prieten cu directorul muzeului Wilhelm von Bode, și apropiat de împăratul Wilhelm al II-lea. La sfatul lui Bode, Simon cumpără superbe picturi italienești semnate de Mantegna, Bellini, Bronzino și le donează imediat nolui muzeu Kaiser-Frederich- III. Împăratul aprobă donația, act care îl va încuraja pe Simmon să continuie timp de două decade să alimenteze coroana cu minuni găsite în săpături făcute la Amarna - Egipt. O singură dorința este enunțată de Simon: el dorește ca artă renascentistă donată în 1904 să rămână expusă într-o camera separată (cabinetul James-Simon) pe timp de 100 de ani.
Puțin timp înainte de urcarea naziștilor la putere Simon moare, iar cabinetul sau de pictură devine stânjenitor noilor conducători ajunși la putere. Sub naziști, noul director al muzeului de arte frumoase încearcă să elimine numele sau de pe lista filantropilor care donau muzeului. La izbucnirea celui de al II-lea  război mondial , colecția Simon este demontată și amestecată cu celelelte opere ale muzeului. După spusele cercetătorului dr. Olaf Matthes, curatorul și arhelogul Walter Andrae a încercat să reabiliteze numele lui Simon. Dorothea Westphal, nepoata lui Simon scrie conducătorilor naziști, subliniind rolul cultural al bunicului Simon, dar fără folos - alți membrii ai familiei au fost deportați și executați la Auschwitz, unii s-au exilat. Totuși, se pare că o parte din familie a fost un timp cruțată, posedând o scrisoare de "persona grata". După un timp efectul scrisorii devine irelevant, așa că famila a fost nevoită să se ascundă. Muzeul Kaiser Frederich a devenit Muzeul Bode și deși avea plasat la intrare un bust al lui Simon, numele acestuia nu a fost pomenit timp de mulți ani. Multe din operele donate au ajuns pe teritoriul Germaniei de est care nu a făcut eforturi să glorifice numele unui evreu. Totuși în anul 1982 o expoziție de picturi anunță numele donatorului, dar bani pentru refacerea cabinetul său, nu se găsesc. Azi, la trei decenii de la căderea zidului din Berlin și reunificarea Germaniilor, autoritățile au decis să repare situația. Galeria James Simon a fost ridicată în spațiul UNESCO de pe Insula Muzeelor - centrul cultural al orașului Berlin. Aici "Altes Museum" construit în 1830 încerca să vină în concurență cu Louvrul din Paris. Alte capodopere sunt găzduite de Muzeul Pergamon, cu o colecție de artă islamică , Neus Museum - artă modernă și un coridor exclusiv pentru Nefertiti. Muzeul Bode găzduiește epoca renașterii  și sculpturi din cele mai vestite. În vederea experților, acest conglomerat de muzee reprezintă cea mai importantă colecție cultural- artistică a Europei. După ani de uitare, guvernul Merkel a alocat 94 milioane de dolari pentru a restaura Neues Museum (parțial distrus în 1945) și chiarla intrarea sa a refăcut "Galeria Simon". Curatorul  Neville Rowley a refăcut Cabinetul James Simon, cu eleganță și acuratețe, repetând  perfect sala Simon, cea de la muzeu Bode de acum 115 ani.
Din păcate unele lucrări au pierit în foc, altele au rămas la Moscova fiind confiscate de Armata Roșie la căderea Berlinului. Rowley a pictat în roșu pereții sălii și meticulos, a plasat fotografii în locul pânzelor dispărute. Rowley ca și Faulkner consideră că "trecutul nu moare" - perioada da la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX reprezintă o glorie de vârf a umanismului german. Dar trecutul conține și demența anilor 1933-1945 când muzeul a făcut parte din mașinăria Nazistă de propagandă  și a nebuniei anti-semitice. Din cei 100 de ani promiși donatorului, galeria a fost deschisă doar 34 de ani între 1904 și 1939, închisă apoi pe motivul că James Simon este evreu. Ne rămân 66 de ani de contemplare a vieții și a colecției unui mare amator de artă, un filantrop care a văzut cultura și istoria ca o parte a vieții și a dezvoltării unei națiuni. Din păcate este ușor să distrugi și foarte greu să construiești și să păstrezi. Dar Rowley este optimist. Perioada de grație se termină în 2084, "dar ce ne împiedică să continuăm galeria mulți ani și după această dată simbolică", spune el presei.
**
surse: Sefy Hendler, Haaretz
AG
SAGA
 
 
 
 
 
 
 

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor