O poveste prea lungă pentru o dragoste atât de scurtă

Nu îmi mai amintesc

Nicio vorbă de a ta

Dar îmi amintesc cum nu părăseai

Cu îndărătnicie, patul

În diminețile lungi

Și apoi te găseam aranjată

Dansând pe muțește

Vesel, agresiv, învârtind mâinile

Și tremurând picioarele ca un schelet

Iar când râdeam în hohote

Îmi luai capul la piept

Și cred că închideai ochii

Ce ai fi vrut tu oare atunci să spui?

 

Îmi amintesc că te vedeam uneori

Cum te surprindeai în oglindă

Și te uitai la tine serios, cercetător

Ca la o străină întâlnită pasager

Curioasă să vezi dacă îți place

Sau alteori cum te priveai frontal

Uitându-te direct în ochii tăi

Purtând cu tine conversații mature

Sau cum îmi răspundeai cu râsete

Mai mult făcând gimnastică

Și stând mereu în cap

 

Nu știu ce spuneai de fapt

Când pictai obsesiv

Aceleași turnuri Eiffel și umbrele colorate

Când în loc de răspuns

Îți aruncai o acadea roșie în gură

Când brusc o luai pe mijlocul străzii

În picioarele goale, cu pantofii agățați de mână

Când făceai din băutul sticlei de cola

Un ritual sacru, pregătit riguros

Îngăduit doar o dată pe lună

Sau când în mijlocul argumentației mele

Brusc îți puneai degetele pe obraz

Fiindcă îți aminteai ceva

 

Nu știu ce voiai să spui

Când stăteai minute lungi

Alături de prietena ta

Fumați și vă întrebați pe rând

Dacă sunteți bine și invariabil

Răspundeați că da

Dar ochii evitau direct privirea

Mâinile nu aveau astâmpăr

Tot corpul era puțin agitat

 

Nu știu ce voiai de fapt să spui

Când mă priveai cuminte

În timp ce te certam

Că lași scrum peste tot

Că nu îți strângi deloc patul

Că nu te îmbraci mai gros

Și nu prea dormi noaptea

Că folosești lumânările imprudent

Că ai să cazi

Făcând acele acrobații pe bicicletă

Că ți-ai făcut prea multe desene

Pe brațele goale

Cu balerine și dansatori de twist

Că în biserică trebuie să intri altfel îmbrăcată

Și nicidecum val-vârtej, ca o furtună

Dar înainte de a termina

Vedeam cum îți frămânți două degete

Și mă simțeam un pic vinovat

 

Nu știu ce voiai să spui

Când îmbrăcată direct din somn

Mă trăgeai din pat prea dimineața

Mă îmbrânceai în mașină

Și o porneai pe drumuri

Cu o țigară în colțul gurii

Mergând pe nicăieri și peste tot

Trecând de la o stare la alta

Bucurându-te exagerat

Când din buzunarul blugilor uzați

Scoteam și-ți dăruiam

O pietricică sau vreun nasture mai special

Și apoi tremuram când te vedeam

Cum stăteai în suspensie pe o balustradă

Iar pe plajă te duceai numai în zori

Stând pe nisip într-un pulover gros

Și câteodată îți venea

Să te deghizezi într-un șarpe

Cu mișcări electrizante și seducător

Iar eu nu reușeam

Decât să izbucnesc într-un hohot

Fiincă ești frumoasă dar rolul acesta

Cel puțin atunci, nu ți se potrivea

 

Nu știu ce voiai să spui

Când priveai în gol, în oglinda laterală

Tot drumul de întoarcere

Rozându-ți unghiile

Evitând să îmi acorzi vreo privire

Sau apoi când te întorceai la mașină

Fericită fiindcă ai reușit să vandalizezi

O întreagă benzinărie

Alergând printre rafturi în hainele tale rupte

Gata tot timpul pentru o competiție

Sau plictisită de toate

Scorpie, cu părul în ochi

Sau cu ochelari negri, de soare

 

Când mi-era uneori așa de greu

Să răzbat până la chipul tău

Acoperit de părul ciufulit, bogat

Când te vedeam că îți iei capul în palme

Făcând eforturi să îmi asculți povestea

Când uneori, așa de rar

Întorceai capul și mă priveai de după umăr

Atât de grav și de pătrunzător

Când mă urmai la metrou

Cuminte, cu haine a la Gavroche

Și apoi te scărpinai pe cap

Strângeai un pic din buze și plecai

Nici atunci nu am știut ce ai vrut să spui

 

Ce oare voiai tu să spui

Când te prelingeai seara din fotoliu

Din neastâmpăr

Când priveai undeva în trecut

În gol, alintându-ți o șuviță

Când mă chemai misterioasă

Pe balcon, doar ca să fumezi

Așteptând amândoi ceva să vină

O vorbă, un miracol

Când te ghemuiai a plâns

Deși nu plângeai

Când mă priveai insistent

Cu capul sprijinit de tocul ușii

Sau de sub chibrit, fum și țigară

Când mă părăseai furioasă

Fără o explicație în parcare

 

Nu știu ce voiai tu să îmi spui

Când purtai cu taximetriștii

Conversații atât de lungi

Când intrai în vorbă cu necunoscuții

În tren, ridicându-ți picioarele

Sub tine, pe banchetă

Făcându-ți zeci de prietene

În parcurile pe unde plimbai câinii

Inundând străinii cu volubilitate

Iar pe mine copleșindu-mă

Cu glasul mut plin de șoapte

 

Ce voiai tu să spui

Când te înconjurai de flori sălbatice

De cărți ude sau pătate

De aparate de fotografiat vechi și stricate

De haine mici și strâmte

Sau de sticle de vin niciodată desfăcute

De desene grotești sau sofisticate

 

Ce voiai tu să spui

Când beai direct din sticlă

Când mușcai din felia mea de pizza

Când suflai atât de concentrat

Fumul țigării

Când intonai în gând melodia preferată

Când mă îmbrățișai de la spate

Doar când spălam vase

Când îți sprijineai bărbia

Sau îți frecai nasul

Când scoteai limba

Sau când mă ofensai prin semne

Ori când mă salutai militărește

 

Nu știu în toate acestea

Ce voiai atunci să spui

Și nu știu dacă aș fi înțeles mai mult

Dacă ai fi ales

Să îmi vorbești și mie doar puțin

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor