O rugăciune către cer rostesc

De mică, la căpătâiul mamei ce se stingea,

ai promis că vei continua să mergi,

să crezi în viaţă, să treci

cu zâmbet peste toate

şi să învingi orice dureri

şi-oricâte greutăţi.

O luptătoare!

La naştere, măicuţă dragă,

în plânsul tău,

o taină ţi-am fost.

M-ai strâns la piept,

m-ai legănat

şi m-ai învăluit

în cercul de iubire.

O stea-lumină!

Ecou al inimii, în toate-ai fost

şi cântec, şi aripă în zbor,

şi reazem,

şi tărie, şi căldură.

Cu mâinile muncite,

cu glas blajin,

în tine am găsit

surâs şi mângâiere,

refugiu şi putere,

rază de soare.

Neobosită ai fost!

Lacrimi îmi curg pe-obraz, acum,

un an de când,

în nefiinţă, ai trecut,

un an de când tăcerea

ne desparte, măicuţă dragă.

O veşnicie mi se pare!

Nemuritoare, în inimă te port,

în inimă te voi găsi mereu.

Un înger de lumină!

Cu mâinile împreunate,

o rugăciune, către cer rostesc.

Pacea luminii, cu tine,

în veci să fie!  

16.09.2016 

Vizualizări: 56

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor