Avertisment

Mă simt dator să atrag atenţia Măriei Sale Cititorul că aceasta este într-adevăr o scenetă banală şi dacă se grăbeşte sau are altceva mai bun de făcut, poate să sară lejer peste ea.

O schiţă în care acţiunea decurge linear şi în care nu se petrece nimic important. Dacă vreţi, vă spun tot eu în două cuvinte despre ce este vorba: un muncitor solicită prin secretară o audienţă la director , nu o obţine şi renunţă.

Atât şi nimic mai mult.

Refuzul secretarei nu mai declanşează nici un alt conflict şi totul se opreşte aici.

Dacă totuşi nu îmi ascultă sfatul şi în ciuda avertismentului meu se hotărăşte în cele din urmă să o parcurgă, înseamnă că îşi asumă deliberat riscul lecturii.

Ceea ce în fond ar putea să echivaleze cu o compensaţie pentru riscul scrisului asumat de subsemnatul. Punct.

 

                                                  *       *       *

 

 

O încăpere de secretariat, banală ca oricare alta dintr-o intreprindere obscură. Un birou hodorogit încărcat  cu hârţoage pe care tronează o maşină de scris de dinainte de război, marca Remington şi un telefon cu manivelă.

Într-o parte, lângă perete, un dulap şi câteva scaune fără rost. În cealaltă parte, uşa prin care se intră în biroul directorului.

Secreatara, ca orice secretară din lume, îşi vede de treburile ei, însă din timp în timp se mai hlizeşte într-o oglindă ovală agăţată în spatele său şi-şi mai corectează machiajul ţipător, spre deosebire de muncitor care intră gata machit.

În faţa ei, o ceaşcă aburindă de cafea din care soarbe la răstimpuri egale,rostind de fiecare dată: ,,E delicioasă!’’

Afară de cei doi protagonişti, mai avem posibilitatea să auzim gândurile lor sub forma unor replici înregistrate pe bandă sau casetă, astfel că în anumite momente, deşi se privesc în tăcere, de fapt vorbesc.

În materie de recuzită se poate apela la orice improvizaţie pe această linie.

 

                                                  *       *       *

 

MUNCITORUL (vârstă medie): Sărut mâna domnişoară.

SECRETARA:  ...nă ziua. Ce doreşti?

 MUNCITORUL (arată cu mâna spre biroul directorului): Aş vrea şi eu dacă se poate...

SECRETARA:  O audienţă?

 MUNCITORUL: Da, că am o belea. Hâc. Pardon!

SECRETARA:  Asta e beleaua, nu?

MUNCITORUL: Nu, asta e... hâc.

SECRETARA:  Hâc. Sigur că hâc e hâc.

MUNCITORUL: Ca să-mi fac curaj. Altminteri nu aş fi îndrăznit.

SECRETARA (după ce bea din cafea): E delicioasă.

VOCEA SECRETAREI: Mă enervează.

SECRETARA: Ce vrei să-mi ceri?

MUNCITORUL: Am auzit că se fac nişte liste.

SECRETARA:  De premiere?

MUNCITORUL:  Nu, că nu sunt obişnuit cu delicatesuri din astea.

SECRETARA: Atunci ce fel de liste?

MUNCITORUL: Din alealalte de... (semn cu mâna de pus pe liber).

SECRETARA: Şi vrei să te treacă pe listele astea de.. (acelaşi semn)?

MUNCITORUL: Nu, că nu-mi mai găsesc alt serviciu. Să nu mă treacă pe listele astea.

Pauză.

MUNCITORUL (timid):  Se poate?

SECRETARA: Ce să se poată?

MUNCITORUL:  Păi nu v-am explicat şi... (arată din nou spre uşa directorului).

SECRETARA: Sărmanul dom’ director se străduie să vă dea la toţi de mâncare şi voi, o şleahtă de beţivani!

VOCEA MUNCITORULUI (în derâdere): Sărmanul dom’ director se străduie să vă dea la toţi de mâncare şi voi, o şleahtă de beţivani! Burtosul ăsta nu se apleacă odată mai jos de genunchi fără să tragă un pârţ.

SECRETARA (face ochii mari):  Ce-ai spuuus???

MUNCITORUL: Ce-am spus. Eu n-am spus nimic.

SECRETARA: Cum n-ai spus când eu am auzit cu urechile mele?

MUNCITORUL: Şi ce-ai auzit mă rog cu urechile dumitale?

VOCEA SECRETAREI (zeflemea): Sărmanul dom’ director se străduie să vă dea la toţi de mâncare şi voi, o şleahtă de beţivani! Burtosul ăsta nu se apleacă odată mai jos de genunchi fără să tragă un pârţ.

SECRETARA:  Eh?

MUNCITORUL: Eh.

VOCEA SECRETAREI: Asta e adevărat că şi eu am auzit cu urechile mele fine şi delicate.

VOCEA MUNCITORULUI: Şi acasă nu cred că face altceva cât să se ghiftuie.

VOCEA SECRETAREI: De unde ştii?

VOCEA MUNCITORULUI: Dacă la serviciu râgâie tot timpul?

VOCEA SECRETAREI: Ăsta nu e chiar aşa de prost după cum pare.

MUNCITORUL: Ce e drept, e drept.

SECRETARA (îl priveşte surprinsă): ... Eu n-am spus nimic.

MUNCITORUL:  Ce e drept, e drept.

SECRETARA:  Pe cuvântul meu că nu am spus nimic. Pe cuvântul meu de secretară. Acum mă crezi?

VOCEA MUNCITORULUI: E tare nostimă mititica! Are şi pe vino-ncoace.

MUNCITORUL: Cum să nu te cred? Ţâşneşte sinceritatea din ochii dumitale ca flăcările din două aruncătoare.

SECRETARA: Ai grijă de stingătoare să fie la îndemână.

VOCEA SECRETAREI: Şi domnul director mi-a spus că am pe vino-ncoace.

MUNCITORUL:  Ca să vezi.

VOCEA MUNCITORULUI: Se pricepe hodorogul la prospătură.

VOCEA SECRETAREI: Mai bine ar fi  fost ăsta director. Ar fi fost cu totul şi cu totul altceva. Dar cine ştie dacă odată ajuns director şi ăsta...

SECRETARA (schimbând tonul): Da să ştii că la urma urmei dom’ director e tare nemulţumit.

MUNCITORUL: De noi?

SECRETARA: Da, de voi.

MUNCITORUL: Şi de ce mă rog?

SECRETARA: Mereu găseşte femeia de serviciu sticle goale în urma voastră. Mai ales când lucraţi în tura de noapte. Votcă şi tescovină.

VOCEA MUNCITORULUI: Vedea-l-aş şi pe dom’ director al tău cu sacu-n spate. Aşa să-i curgă ipsosul după ceafă şi în gură.

MUNCITORUL: Asta a fost până acum. De acum înainte n -o să mai găsiţi.

SECRETARA: Eh, nu mai spune.

MUNCITORUL:  Pe o sacoşă de sticle goale luăm o tărie. Nu e păcat să le aruncăm?

SECRETARA: Şi ziceai că nu e adevărat.

MUNCITORUL: Auzi domnişoară, eu descarc sinngur într-un schimb zece mii de kilograme cu spatele. Din vagon până la cărucior pe rampă.

SECRETARA: Oh, ce mult!

VOCEA MUNCITORULUI: De-asta am spus eu aşa.

VOCEA SECRETAREI: Cum?

MUNCITORUL: Vedea-l-aş şi pe dom’ director al tău cu sacu-n spate. Aşa să-i curgă ipsosul după ceafă şi în gură.

SECRETARA: Pe grăsanul?... Fugi de aici că ăsta nu e bun de nimic.

MUNCITORUL: De unde ştii că nu e bun de nimic?

SECRETARA: Treaba mea de unde ştiu.

MUNCITORUL: Bine, atunci se poate?

SECRETARA: Ce să se poată?

MUNCITORUL (arătând spre uşă):...?

SECRETARA (soarbe  din cafea): ...

MUNCITORUL: E delicioasă, nu alta.

SECRETARA: Corect.

MUNCITORUL: Se poate?

SECRETARA: Nu, că e ocupat.

MUNCITORUL: Cu cine?

SECRETARA: E ditamai comisia: Şi Stancu, şi Pancu, şi Dumitru, şi Caramitru, şi Nae, şi Gaie, şi Vlae,  şi e şi Laie cu dânşii.

MUNCITORUL: Aoleuu, dacă e şi Laie cu ei, până leagă ăsta două cuvinte, pierzi trenul nu alta. Şi unde a încăput atâta lume?

SECRETARA: S-au înghesuit acolo.

MUNCITORUL: Păi asta e o delegaţie mai mare ca problema .

SECRETARA:  Care problemă?

MUNCITORUL: Aia care o discută. Eu aşa cred.

SECRETARA: Listele.

MUNCITORUL: Care liste?

SECRETARA: Disponibilizările... Pusul pe liber.

VOCEA MUNCITORULUI: Aoleu, Făcutu mă cheamă.

MUNCITORUL (fluieră a pagubă):...

SECRETARA: De ce fluieri a pagubă?

SECRETARA: Păi n-ai auzit? Făcutu mă cheamă.

VOCEA MUNCITORULUI: Du-te şi cumpără Mica Publicitate.

SECRETARA: Şi ce să faci cu Mica Publicitate?

MUNCITORUL: Cum ce?Să-mi caut de lucru, ce altceva?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor