Toţi se-nghesuie la o coadă fără să ştie de ce,
îmi pare că văd mereu cozi
şi oameni care se aşează la ele.

Unii într-un târziu întreabă,
dar dacă tot au stat
se va da ceva că aşteaptă mulţi.

Un petrecăreţ întârziat cu limba ascuţită
îşi întoarce buzunarele pe dos
le arată, pleacă vesel şi spune,
asta e o societate bolnavă.

Mă resemnez cu greşelile mele,
nu mă amestec în treburile altora
şi totul se vântură ca nisipu-n deşert.

Viaţa mea-i o simfonie a meditaţiei,
o cucerire a naturii de culoare
cu răsărituri şi apusuri peste mări şi păduri
şi chiar cu cai albi înaripaţi
ce-mi culcă iubirile în ierburi.

aştept să mă dezleg de obişnuinţe ori inerţii,
să fac altceva,
să deschid porţi ale sărutului
şi lumea de la coadă să treacă prin ele.

Şi ce altceva decât un vers
pentru o inimă frântă
de suferinţa iubirii.

Vizualizări: 8

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor