roua dimineții plânge

de atâta atmosferă

gândurile noastre toate cântă în tăcere

vremea e ciudată tare

ba e cald ba se-nvelește

tu iubito n-ai uitare

pentru zborurile mele

roua dimineții plânge

de atât frecuș pe mare

valul vine valul trece

unde-s iubitele mele

ciudat cântă melancolic

broscoiul după împerechere

tot așteaptă nesătulul

să-i răspundă glasul mării

o sirenă nemișcată

e mereu ascunsă iarna

unde-i oare cine-i oare

a uitat povestea veche

 

p.s. Oare își mai așteaptă iubita călătorul care nu mai vine.

S-o fi întors și nu l-a recunoscut și se odihnesc melancolic  amândoi  pe lespezi de bronz la ore diferite …

Vizualizări: 66

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Caracas Mircea Florin pe Iulie 16, 2016 la 4:12pm

roua dimineții plânge

de atâta atmosferă

gândurile noastre toate cântă în tăcere

Superb 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor