Am înălţat cu pana, din cerneală,

Castele pe nisip... s-au prăbuşit

Când vântul a bătut, la prima pală

S-a dus pe apă tot ce-am construit

 

Şi am privit cum vântul risipeşte

Filă cu filă din povestea mea,

Cum inima e strânsă într-un cleşte,

Iar cleştele era în mâna ta.

 

S-au dus şi vise, au murit speranţe

Şi am crezut că totul s-a sfârşit,

Că voi plăti mereu numai creanţe...

Dar n-am căzut, din noapte s-a ivit

 

O stea polară ce mi-a-ntis o mână,

M-a ridicat pe cer dintr-un abis

Spunându-mi că va fi cu mine până

Ne vom dori să construim alt vis.

 

În doi am regăsit o primăvară,

Eternă, ca un dans nemuritor,

Magnolii albe să-nflorească iară -

De dragoste mi-a fost atât de dor.

 

Din volumul Ceremonia Iubirii  -

Editura Rovimed Publishers Bacău - 2013

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Decembrie 19, 2013 la 12:55pm

...mă-nclin, Elisabeta...

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Decembrie 18, 2013 la 3:57pm

Şi am privit cum vântul risipeşte

Filă cu filă din povestea mea,

Cum inima e strânsă într-un cleşte,

Iar cleştele era în mâna ta.

Atât de frumos!

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor